Recent, tehnologia dronelor rusești de atac a înregistrat progrese semnificative, în special prin introducerea unor componente avansate precum comunicațiile în rețea și camere frontale. Modernizarea acestor platforme de zbor a condus la crearea unor rachete autonome, mai rezistente și mai precise, capabile să opereze în medii cu bruiaj și interferențe. Analizele tehnice bazate pe resturi recuperate în Ucraina și observațiile publice arată că aceste dotări nu mai sunt excepții izolate, ci devin parte integrantă din configurațiile utilizate pe scară mai largă.

Ceea ce aduc în plus modemurile „mesh” pe dronele Geran-2 constă în capacitatea de a crea rețele dinamice de comunicații. Acestea fac ca roiurile de drone să funcționeze ca o infrastructură de date în mișcare, fiecare dronă fiind un releu pentru celelalte. Astfel, legătura de date se extinde și rămâne funcțională, chiar dacă unele unități sunt doborâte sau suferă interferențe. Pe teren, acest sistem permite operatorilor să gestioneze fluxul de informații în faze critice, inclusiv atunci când navigația prin satelit este perturbată. În plus, această rețea facilitează coordonarea atacurilor în roi, sporindu-le eficiența și complexitatea.

Camerele montate în vârful fuselajului dronei Geran-2 contribuie la realizarea unei „vederi frontale”. Aceste echipamente, care nu sunt de top, permit furnizarea unei imagini înainte de impact și oferă corecții vizuale precise pe ultimii metri. În practică, aceste senzori ajută la ajustarea loviturii, chiar și împotriva țintelor mobile sau în medii cu bruiaj intens. Observațiile recente sugerează și prezența unor antene la capetele aripilor, compatibile cu extinderea sistemelor de comunicații și observație, deși unele module sunt distruse sau arse în timpul impactului.

De la dronele Shahed la variantele Geran, evoluția tehnologică reflectă schimbări notabile în design și capabilități. Geran-1 derivă din Shahed-131, fiind mai compact, în timp ce Geran-2 provine din Shahed-136, utilizate pentru atacuri în roi. În 2025, au fost semnalate versiuni reîntărite, precum Geran-3, asociate cu propulsie reactivă și componente avansate, inclusiv sisteme de comunicații moderne. Fragmentate și recuperate în conflict, aceste drone reflectă integrarea sistematică a componentelor de comunicație și observație simple, dar eficiente.

O tactică emergentă pentru dronele ieftine se bazează pe reziliența la bruiaj și pe precizia de bază. Rețeaua de comunicații „mesh” și camerele frontale permit acestor platforme să mențină controlul și să ajusteze loviturile în ultimele secunde. Acest model se bazează pe costuri reduse și piese robuste, care pot fi înlocuite rapid, dar care asigură efecte determinante în teren. Pentru țările europene, aceasta înseamnă că nu mai este suficientă o apărare clasică, ci una stratificată, capabilă să contracareze roiuri de drone inteligente și adaptabile.

Dincolo de observațiile tehnice, incidentele recente din spațiul aerian european, precum cel deasupra Poloniei, subliniază riscul diplomatic și militar crescut. Resturile recuperate de pe front relevă un trend clar: dronele de atac devin tot mai avansate, integrate cu sisteme moderne de comunicații și senzori pentru creșterea preciziei și rezilienței. Menținerea unei monitorizări continue și actualizarea strategiilor devin esențiale în fața evoluției acestor tehnologii.

Tehnologia dronei rusești continuă să se adapteze și să evolueze, reprezentând un factor din ce în ce mai important pe scena militară. Pentru a răspunde provocărilor tot mai diverse, este nevoie de informare permanentă și de cercetări continue privind noile soluții de apărare și contramăsuri.