“România nu îşi permite blocaje”, afirmă Abrudean, în contextul amânărilor CCR a deciziei cu privire la reforma pensiilor

Mircea Abrudean, preşedintele Senatului, susţine că amânările repetate ale deciziei Curţii Constituţionale (CCR) privind reforma pensiilor nu pot deveni o strategie de blocaj. Liderul liberal avertizează asupra faptului că astfel de întârzieri pot avea consecinţe serioase, inclusiv pierderea fondurilor PNRR.

“Respectăm rolul Curţii Constituţionale, dar România are nevoie de o decizie clară care să permită continuarea reformelor asumate. Reforma pensiilor înseamnă sfârşitul privilegiilor, iar asta probabil deranjează. Nu putem permite jocuri politice, mai ales cu o miză atât de importantă”, a subliniat Abrudean pe pagina sa de Facebook.

“România trebuie să meargă înainte”

Mircea Abrudean subliniază importanţa vitală a păstrării unei direcţii clare şi neîntrerupte de reformă. “Să fim conştienţi că blocajele au consecinţe reale: riscăm pierderea fondurilor PNRR. România trebuie să meargă înainte. Reforma nu mai poate fi amânată”, a avertizat el.

Preşedintele CCR, Simina Tănăsescu, a anunţat luni că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) în legătură cu noul proiect al Guvernului Bolojan privind reforma pensiilor magistraţilor a fost amânată pentru data de 16 ianuarie din lipsă de cvorum. Aceasta nu este însă prima amânare a procesului, ci una dintr-o serie de întârzieri care, potrivit lui Abrudean, ameninţă progresul reformelor necesare României.

“Amânarea deciziei – o strategie de blocaj?”

Potrivit unor surse care au dorit să rămână anonime, la şedinţa de luni nu s-au prezentat cei patru judecători propuşi de PSD la Curtea Constituţională – Cristian Deliorga, Gheorghe Stan, Bogdan Licu şi Mihai Busuioc. Aceştia au părăsit de asemenea şedinţa şi duminică şi nu au mai venit la dezbateri – un detaliu care ridică semne de întrebare cu privire la angajamentul lor faţă de avansarea procesului de reformă.

Noul proiect de modificare a pensiilor magistraţilor adoptat de Guvern prevede creşterea etapizată a vârstei de pensionare la 65 de ani, cu un cuantum al pensiei care nu poate depăşi 70% din indemnizaţia netă primită în ultima lună de activitate. Această propunere de reformă poate speria unii dintre cei direct afectaţi, însă, aşa cum subliniază Abrudean, necesitatea reformei pensionare este una imperativă.

Preşedintele senatului nu este singurul care susţine că România trebuie să continue pe drumul reformei. Alţi lideri politici şi experţi în politica economică subliniază necesitatea de a lua decizii clare şi rapide în contextul economic şi social actual. Întârzierile şi amânările nu fac decât să întărească sentimentul de instabilitate şi să îngreuneze atingerea obiectivelor stabilite.