Ministrul Apărării Naționale, Radu Miruță, a adus în discuție una dintre cele mai cercetate chestiuni legate de securitatea aeriană a României: mitul zidului anti-drone. În ciuda exigenței populari ca orice obiect zburător să fie oprit la intrarea în spațiul național, oficialul admite că această așteptare este nerealistă și informează că un asemenea zid nu există în realitate și nu s-a implementat niciodată în vreun alt stat din lume.

Realitatea complicată a protecției aeriene

„Așteptarea oamenilor este ca orice obiect zburător intră în spațiul aerian al României să se topească odată cu intrarea fix la graniță”, a explicat ministrul Miruță, reiterând astfel opinia larg răspândită în rândul populației. Însă, el a clarificat că această idee nu corespunde cu realitatea tehnologică existentă și nici cu practicile militare moderne, unde protecția aeriană se bazează pe sisteme complexe de detectare și neutralizare, nu pe bariere fizice sau ziduri.

Dezbaterea despre ceea ce se numește adesea „zid anti-drone” a devenit frecventă în ultimele luni, pe fondul creșterii numărului de incidente și al încercărilor de a controla spațiul aerian pentru a evita pericolele reprezentate de dronele ilegale sau de avioane fără pilot. În contextul geopolitic tensionat din regiunea Mării Negre și al amenințărilor tot mai sofisticate, opinia publicului și cea a experților militari se împart în două — unii solicitând măsuri dure de apărare, alții explicând limitările tehnologice ale acestor sisteme.

Sistemele de apărare aeriană și alternativele actuale

Radu Miruță a explicat că în prezent, sistemele de apărare românești se bazează pe tehnologii de detectare și interceptare automate sau semi-automate, precum radare avansate și sisteme de război electronic. Aceste echipamente permit identificarea rapidă a obiectelor inofensive sau potențial periculoase și, în funcție de situație, intervenția promptă a forțelor armate. Însă, în niciun caz acestea nu pot fi înlocuite cu un „zid fizic” de tipul celui propus în discuțiile populare.

„Un zid anti-drone” rămâne o utopie din simplul motiv că, în realitate, dronele și alte obiecte zburătoare pot trece peste obstacole fizice sau pot fi detectate prea târziu, dacă nu există sisteme de monitorizare adecvate în zonele critice. În plus, pentru a asigura protecția unui întreg spațiu aerian național, ar fi nevoie de o infrastructură tehnologică extrem de costisitoare și dificil de implementat, mai ales într-un context de interoperabilitate cu alianțe NATO și cu partenerii europeni.

Context regional și viitorul apărării aeriene în România

Declarațiile lui Miruță vin într-un moment în care tensiunile din regiunea Mării Negre continuă să fie ridicate, iar riscurile de incidente aeriene par a crește. De aceea, România investește masiv în modernizarea sistemelor de apărare și în consolidarea interoperabilității cu aliații săi, mai ales în contextul aderării rapide la politici comune de securitate.

În același timp, experții militari subliniază că orice strategie de apărare trebuie să fie adaptată noii realități tehnologice, unde avansul dronei și al războiului cibernetic a modificat fundamental modul de percepție și gestionare a amenințărilor. Adoptarea unor măsuri realiste, precum creșterea capacităților de detectare și interceptare, reprezintă cea mai eficientă cale de a asigura siguranța spațiului aerian românesc.

În final, ministrul Radu Miruță a reiterat: „Este important să înțelegem că nu există soluții magice sau ziduri invulnerabile. Protecția aeriană trebuie să fie o combinație de tehnologii și reguli clare, nu un mit.” Într-o zonă marcată de conflicte și tensiuni, răbdarea și investițiile în modernizarea capacităților sunt cele mai indicat căi pentru a asigura un spațiu sigur pentru România și partenerii săi.