Gură de tun de 6,8 miliarde de lei și un sistem de control tot mai dezechilibrat în România

De cinci ani, instituțiile statului român, prin Curtea de Conturi, au semnalat o gaură imensă în bugetele companiilor de stat și ale autorităților publice. În perioada 2018 – 2024, diferența ajunge la incredibila sumă de 6,8 miliarde de lei, bani care au dispărut fără a fi recuperați aproape în totalitate. Cu toate acestea, rezultatele acestor verificări par să lase de dorit, având în vedere că instituția a reușit să recupereze doar șase milioane de lei, adică un randament aproape insignifiant de 0,09%.

Această situație ridică semne de întrebare cu privire la eficiența mecanismului de control al cheltuielilor publice din România. În paralel, activitatea de audit pare să fi degenerat într-un veritabil mecanism birocratic, în care volumul de documente și sesizări depășește cu mult efectul lor concret în recuperarea prejudiciilor. Potrivit datelor, aproape jumătate dintre sesizările penale trimise de Curtea de Conturi către parchete au fost clasate, iar doar 12 dosare au ajuns în prezent pe rolul instanțelor. La capitolul dispariții, situația este alarmantă: peste 170 de cazuri pentru care s-au făcut sesizări încă sunt în aceeași stare de incertitudine, în timp ce aproape 50 de dosare au fost pur și simplu pierdute în hățișul birocratic dintre instituții.

Disfuncționalitate instituțională și dosare dispărute în Sectorul 1

Unul dintre cele mai grave exemple de ineficiență în gestionarea cazurilor de corupție și fraude este cel din Sectorul 1 al Capitalei. În ultimii doi ani, procurorii au avut dificultăți în localizarea a 49 de sesizări ale Curții de Conturi, chiar dacă acestea sunt înregistrate în evidențele oficiale. Practic, dosarele au dispărut pur și simplu, iar acest fenomen nu reprezintă doar o anomalie izolatată, ci un simptom grav al unui sistem dezorganizat și incapabil să gestioneze și să urmărească cazurile în mod corespunzător.

Cel mai elocvent caz a fost cel din 2021, când Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a fost sesizat cu două plângeri legate de compania de stat Societatea de Administrare a Participațiilor Statului în Energie (SAPE). În urma unui audit al Curții de Conturi, despre nereguli grave sesizate în anii 2012 și 2013, prejudiciul estimat atingea suma de 3,3 miliarde de lei — aproape 750 de milioane de euro în valorile de atunci. Cu toate acestea, procurorii au comunicat cu sinceritate că „nu au găsit cele două dosare în evidențe”, semn că aceste cazuri, care implicau banii românilor, au dispărut fără urmă, iar rapoartele de control care ar fi justificat aceste sesizări refuză să fie făcute publice.

Această situație nu doar că evidențiază o criză a transparenței și responsabilității, ci și întărește un climat de impunitate, în care hoția și ineficiența se perpetuează fără consecințe concrete. În condițiile în care o mare parte dintre sesizări rămân fără urmări efective, întrebarea legitimă este dacă sistemul de control al banului public mai funcționează cu adevărat.

Perspective și provocări pentru ultimele luni

Deși aceste probleme conlucrează pentru a contura o imagine sumbră asupra luptei împotriva corupției și fraudelor în administrația publică românească, ultimele semnale indică faptul că autoritățile trebuie să facă schimbări fundamentale pentru a restabili încrederea în mecanismele de control ale statului. În perioada următoare, supravegherea și responsabilizarea tuturor celor implicați devin esențiale pentru a limita pagubele și a previne repetarea unor astfel de situații dramatice.

În vreme ce încercările de recuperare a prejudiciilor totale sunt aproape lipsite de rezultate, direcția trebuie să fie una clară: consolidarea unui sistem transparent, responsabil și eficient, capabil să răspundă real la semnalele de alarmă și să pună capăt acestei epoci a pierderii de fonduri publice. Orice întârziere mai înseamnă doar perpetuarea unui eșec al unei administrații care, în fakt, a devenit tot mai vulnerabilă în fața unei crize a încrederii și a integrității.