Mâine, 15 ianuarie, se împlinesc 176 de ani de la nașterea marelui poet Mihai Eminescu. Deși este majoritar asociat cu povestea de dragoste tumultuoasă cu Veronica Micle, puțini știu că prima lui iubire, Casandra Elena Alupului, i-a marcat profund adolescența și a rămas în amintirea sa până la sfârșitul vieții. Destinul acestei tinere, care s-a stins prematur la doar 19 ani, a inspirat unele dintre cele mai valoroase poezii eminesciene.

„Floare albastră”: un omagiu adus primei iubiri

Eminescu a dedicat primei sale iubiri două creații remarcabile: „Floare albastră” și „Mortua est”. În cele două poezii, el își externalizează durerea și melancolia provocate de dispariția tinerei care i-a stârnit primele emoții. Versurile din „Floare albastră” sunt deosebit de sugestive: „Şi te-ai dus, dulce minune, / Şi-a murit iubirea noastră / Floare-albastră! floare-albastră! / Totuşi este trist în lume!”

Această poezie, prima oară publicată în 1873, este adesea percepută ca un strigăt de disperare în fața nedreptății morții. La rândul său, poezia „Mortua est”, publicată în 1871, se alătură acestui omagiu aducând un sentiment similar de regret profund. Versurile sale continuă să rezoneze, evocând amintiri și emoții care par să depășească timpul.

Tânăra cu ochi albaștri și părul bălai

Casandra Elena Alupului provenea din Ipotești și era cu trei ani mai mare decât Mihai Eminescu. Descrierile contemporanilor sugerează un chip angelic, cu păr blond și ochi albaștri, trăsături care au inspirat poetul să aleagă floarea albastră ca simbol al iubirii sale pierdute. „Era o copilă veselă și inocentă, plină de viață”, își amintea un prieten al poetului.

Moartea timpurie a Casandrei a lăsat o amprentă adâncă asupra sufletului lui Eminescu. Chiar dacă a cunoscut și alte iubiri sensibile, amintirea acestei prime pasiuni a determinat abordările sale lirice ulterioare. În poezia „Din valurile vremii”, Eminescu o numește „Femeie între stele și stea între femei”, ceea ce confirmă complexitatea sentimentului său.

Amoruri trecute și influența lor asupra operei

Eminescu a continuat să scrie și să iubească de-a lungul vieții, având relații cu diverse femei, dar niciuna nu l-a marcat precum prima iubire. De la Eufrosina Popescu la Veronica Micle, fiecare întreținere a reflectat diferite etape emoționale și artistice. „De e sens într-asta, e-ntors şi ateu / Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu”, scria Eminescu, transmițând, astfel, tragismul și întrebările existențiale care l-au bântuit.

Mihai Eminescu, născut pe 15 ianuarie 1850, a devenit un simbol al literaturii române. Întreaga sa carieră literară, marcată de studii la Cernăuți și Viena, ilustrează evoluția sa de la un student la un titan al poeziei. Debutul său a avut loc în 1866, având în spate primul mentor, pe Aron Pumnul, și îi dedică o mare parte din creațiile sale pasiunii pentru viziunea artistică.

Moartea sa, la 15 iunie 1889, a lăsat un gol imens în cultura română, însă poeziile sale continuă să inspire noi generații, precum și profunditatea emoțiilor pe care le-a simțit față de iubirile sale, dar în special față de Casandra Alupului. Eminescu nu doar că a devenit „poetul național”, ci și un căutător al adevărurilor din spatele iubirii și al pierderii.