Stilul de fotbal al lui Amorim se axează pe crearea de superioritate numerică pe anumite zone ale terenului, mai degrabă decât pe individul care poate să-i bată pe adversari prin abilități personale. Acest stil se bazează pe rutine de trecere a mingii bine stabilite, care vizează să creeze oportunități de a trece mingia peste.apărarea adversă.

Tacticile lui Amorim se concentrează pe construirea jocului cu trei fundași, care încearcă să joace un pas direct către atacanți. Atacanții își propun să respingă mingia către un mijlocaș central, care apoi caută să găsească un pasaaj spre un coechipier care rulează în spatele apărării adverse. Acest model de joc este cunoscut în lumea antrenorilor ca “up-back-through”, o referință la trecerea mingii în susul terenului, apoi înapoi și, în final, un pasaaj peste apărare.

Această tactică are menirea de a atrage fundașii adversarilor să urmărească atacanții, deschizând astfel spații pentru alți jucători ai echipei să intre în posesia mingii și să creeze oportunități de a marca. În acest context, Bruno Fernandes, căpitanul echipei, a fost criticat pentru tendința de a juca mingii pe distanțe lungi, în loc să păstreze mingia și să o manipuleze mai mult. Cu toate acestea, este posibil ca această abordare să fie dictată de instructori, având ca scop eliberarea atacanților sau a fundașilor laterali care urcă pe flancurile terenului.

Prin analiza acestor detalii, putem înțelege mai bine cum abordarea lui Amorim influențează strategia echipei și cum se reflectă aceste tactici în jocul de fotbal. Se pune accentul pe jocul de echipă și pe crearea de oportunități prin mișcări bine coordonate și prin exploatarea spațiilor lăsate libere de adversari. În acest fel, putem aprecia complexitatea și adâncimea strategiei lui Amorim și modul în care aceasta se integrează în lumea fotbalului modern.