Înfrângerea lui Viktor Orban în alegerile din Ungaria nu este considerată o victorie a democrației de către toată presa occidentală. Publicațiile de stânga din Statele Unite ale Americii resping această interpretare, sugerând că schimbarea de lider înseamnă doar o rearanjare a puterii în cadrul aceleiași elite.
Critici privind ascensiunea lui Peter Magyar
Publicația CounterPunch, citată de o sursă media din România, argumentează că rezultatul alegerilor reprezintă o simplă „transferare a puterii de la o facțiune a elitei la alta”. Analiza îl prezintă pe Peter Magyar, rivalul lui Orban, nu ca un outsider, ci ca un fost insider al sistemului politic. Ascensiunea sa rapidă ar fi fost alimentată de scandaluri și conflicte interne, nu de o mișcare populară autentică. Imaginea de „salvator” ar fi fost creată printr-o strategie de imagine eficientă.
Articolul menționează un scandal major din sistemul de protecție a minorilor, care a scos la iveală abuzuri și mușamalizări la nivel înalt. „Aceasta nu este o victorie pentru stânga, pentru oamenii muncii sau pentru vreo forță progresistă autentică. A fost o lovitură de palat sordidă în interiorul elitei politice corupte a Ungariei – o transferare a puterii de la o facțiune a clasei conducătoare la alta, îmbrăcată în straie de revoltă populară eroică”, se arată în analiza CounterPunch. Autorii conchid că „Poporul maghiar nu a câștigat. Pur și simplu a schimbat un set de oligarhi cu altul.”
Diferențe de stil, nu de fond
Presa americană de stânga sugerează că diferențele dintre Orban și Magyar sunt mai degrabă de abordare decât de substanță. Orban a fost în conflict cu Bruxelles-ul și a adoptat o poziție mai independentă. Magyar este considerat mai dispus să se alinieze direcției dominante din Uniunea Europeană, inclusiv în privința relației cu Rusia și a politicilor de securitate.
Magyar a fost văzut ca fiind mult mai dispus să se alinieze cu poziția dominantă anti-rusă a UE, susținând războiul nesfârșit împotriva lui Vladimir Putin și o integrare mai profundă în mașinăria de război atlantistă. În timp ce Orban a personificat un anumit tip de sfidare naționalistă împotriva „Europei liberale” și a poziționării anti-UE a lui Donald Trump, Magyar pare pregătit să netezească reintrarea Ungariei în consensul neoliberal mainstream – mai multe cheltuieli militare, mai multe sancțiuni împotriva Rusiei și o abordare mai cooperantă față de Bruxelles.
Critica interpretării occidentale
Analizele critice remarcă o anumită superficialitate a reacțiilor din Occident. Victoria lui Magyar este prezentată ca o versiune „mai lustruită” a acelorași politici, mai bine aliniată cu Uniunea Europeană și cu interesele occidentale. Autorii avertizează că, în toată Europa, politica de susținere a Ucrainei, presiunea de a crește cheltuielile militare și costul tot mai mare al vieții vor continua să afecteze populația.
În final, publicațiile americane de stânga susțin că nici modelul autoritar asociat cu Orban, nici varianta mai pro-europeană reprezentată de Magyar nu oferă soluții reale pentru populație.
