O descoperire uimitoare adaugă un nou capitol în explorarea spațiului cosmic. Potrivit unor cercetări recente, un orbiter lunar al NASA a identificat pentru prima dată locația posibilă a navei sovietice Luna 9, disparută acum peste șase decenii. Aceasta reprezintă o realizare remarcabilă în contextul în care această misiune istorică, lansată în 1966, a fost prima care a reușit o aselenizare controlată și a trimis primele imagini de pe suprafața Lunii.

### O misiune de pionierat și mistere nesoluționate

Luna 9, lansată de Uniunea Sovietică pe 31 ianuarie 1966, a făcut istorie ca prima navă spațială ce a aselenizat cu succes pe corpul lunar. Pe 3 februarie, modulul a ajuns lin și a transmis imagini inedite ale suprafeței lunare, deschizând astfel calea pentru explorări ulterioare. Cu toate acestea, după doar trei zile, echipajul de pe misiune a pierdut contactul cu satelitul, iar locul de aselenizare a rămas învăluit în mister. Chiar dacă autoritățile sovietice au publicat coordonate aproximative, nici până în prezent nu s-a putut confirma precis poziția modulului, iar imaginile ulterioare nu au oferit răspunsuri clare.

### Inteligența artificială deschide noi perspective

În ultimele luni, o echipă de cercetători a folosit tehnici de inteligență artificială pentru a încerca să detecteze artefacte ale misiunii Luna 9. Prin analizarea imaginilor obținute de Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO), un satelit al NASA lansat în 2009, cei implicați au reușit să creeze un model de învățare automată denumit YOLO-ETA. Acest sistem de deep learning a fost deja utilizat cu succes pentru detectarea locurilor de aselenizare ale altor misiuni, precum Luna 16, și s-a dovedit a fi un instrument promițător pentru identificarea obiectelor artificiale de mici dimensiuni pe suprafața lunară.

Deși imaginile detaliate ale LRO permit cercetătorilor să analizeze topografia și dispersia de materiale, identificarea precisă a unor artefacte, în special cele mici, continuă să fie dificilă din cauza iluminației și reliefului variabil al Lunii. Cu toate acestea, analiza efectuată asupra datelor a indicat posibila locație a Luna 9 la 7,03° N, –64,33° E, unde sistemul a detectat anumite puncte ce corespund caracteristicilor de dispersie și topografiei descrise în arhivele istorice ale misiunii.

### Perspective și provocări pentru viitor

Specialiștii subliniază că această descoperire reprezintă mai mult o etapă preliminară decât o dovadă definitivă. Ei recomandă o investigație mai amănunțită, prin utilizarea altor orbitere și tehnologii actuale, pentru a confirma sau infirma ipoteza descoperirii. În plus, cercetările continuă să valorifice potențialul tehnologiei de deep learning, inclusiv pentru explorarea altor tâmplării ale suprafeței lunare și pentru a putea localiza în mod precis zonele de interes.

Studiul, publicat într-un jurnal specializat, evidențiază rolul tot mai important al inteligenței artificiale în misiunile spațiale. Specialiștii consideră că aceste sisteme pot sprijini nu doar identificarea obiectelor mici pe Lună, ci și planificarea executării unor misiuni viitoare cu o acuratețe sporită și mai puține riscuri.

Este încă devreme să se pretindă că aceasta este o descoperire definitivă, însă potențialul de a localiza un modul spațial dispărut de zeci de ani deschide noi oportunități pentru viitoare explorări și pentru înțelegerea mai profundă a istoriei spațiale. În aceste condiții, cercetările continuă, iar aventura de a descoperi misterele Lunii pare a fi într-un punct de cotitură, alimentată de inovația tehnologică și curiozitatea umană.