Iranul acuză SUA pentru escaladarea tensiunilor interne, liderul suprem denunțând protestele drept “acte subversive”

Tensiunea din Iran a atins un nou nivel, după ce liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, a lansat acuzații dure împotriva Statelor Unite, în timp ce regimul de la Teheran intensifică retorica împotriva mișcărilor de protest din interior. Într-un context marcat de o serie de manifestații masive, care durează de mai multe săptămâni, oficialii de la Teheran caută să își justifice acțiunile și să respingă orice intenție de schimbare democratică, prezentând protestele drept “scandalage” și “acte subversive” orchestrate de puterile occidentale.

Retorica agresivă a regimului de la Teheran și acuzațiile aduse Statelor Unite

Potrivit declarațiilor Liderului suprem, ayatollahul Khamenei, protestatarii antigovernamentali nu sunt decât “scandalagii” care încearcă să “să-i facă pe plac președintelui SUA”. Această afirmație survine pe fondul unei amplificări a tacticilor regimului iranian de a discredita mișcările populare, considerându-le operațiuni externe menite să fragilizeze stabilitatea internă. În același timp, Iranul a trimis o scrisoare oficială Consiliului de Securitate al ONU, în care acuză Statele Unite că transformă manifestațiile spontane în “acte subversive violente și vandalism”.

Demonstrațiile din Iran, declanșate inițial de o creștere a prețurilor la energie și de nemulțumirea față de condițiile economice, s-au transformat rapid într-un protest general împotriva regimului autocrat. La sfârșitul lunii septembrie, mii de iranieni au ieșit în stradă în mai multe orașe, cerând reforme democratice, responsabilitate și sfârșitul conducerii autoritare. Reprimarea a fost dură, cu forțe de securitate utilizate pentru dispersarea mulțimilor și arestări în masă. În ciuda acestei tensiuni, protestele continuă, alimentate de criza economică profundă și de lipsa de perspective a populației.

Contextul politic și economic care alimentează revolta

De mai bine de trei decenii, Iranul se află sub o presiune internațională constantă, fiind supus unor sancțiuni economice masive impuse de occident din cauza programelor sale nucleare și a implicării în conflicte regionale. Creșterea prețurilor, inflația galopantă și șomajul record au transformat viața cotidiană într-un adevărat coșmar pentru milioane de iranieni, în special pentru tinerii și clasele sociale vulnerabile.

Protestele din acest an au fost, de asemenea, alimentate de conflictingele tensionări legate de moartea zguduitoare a unei femei, Mahsa Amini,arestată de morala morală pentru o presupusă încălcare a codului vestimentar. Moartea ei, urmată de manifestații care au extins nemulțumirile față de condițiile de trai și de restricțiile umanitare impuse de autoritate, a aprins flacăra revoltăi populare. În ciuda represaliilor dure, spiritul de revoltă nu pare să dispară, iar mulți observatori internaționali consideră că acest val de proteste poate marca începutul unei schimbări majore în regiune.

Răspunsul internațional și perspectivele de viitor

De când au început manifestațiile, lumea întreagă a urmărit cu îngrijorare conflictul intern al Iranului, în special în contextul tensiunilor regionale și globale. În timp ce Statele Unite și alte națiuni occidentale au condamnat reprimarea protestatarilor, regimul iranian răspunde prin accentuarea retoricii antiamericană și prin încercarea de a discredita susținătorii mișcării.

Analistii politici avertizează că perioada următoare poate aduce o escaladare a conflictului intern, dar și posibilitatea unor reforme, dacă presiunea internațională va deveni suficient de mare sau dacă tensiunile vor ajunge la un punct fără întoarcere. În orice caz, leadership-ul de la Teheran pare determinat să gestioneze criza în propriile condiții, evitând orice compromis semnificativ pentru moment.

Între timp, în Iran, dinamica protestelor continuă, iar populația, cu ochii îndreptați spre viitor, nu cedează și nu încetează să ceară schimbarea, sperând ca aceste revolturi să fie începutul unei noi epoci. Pe măsură ce lumea rămâne atentă la evoluția situației, întrebarea centrală rămâne dacă regimul autoritar va reuși să supraviețuiască acestei crize sau dacă va ceda presiunii sociale și internaționale, inaugurând o schimbare radicală în politica și societatea iraniană.