România pierde anual peste 565 de milioane de metri cubi de apă potabilă, o cantitate echivalentă cu necesarul anual al unei țări medii din Europa, conform datelor oficiale transmise Comisiei Europene pentru anul 2024. În condițiile în care resursa de apă reprezintă unul dintre cele mai prețioase și totodată vulnerabile active ale națiunii, această pierdere colosală ridică semne de întrebare asupra gestionării și infrastructurii de distribuție a apei potabile.

Pierderile uriașe din rețelele publice de distribuție: o problemă veche, dar nesoluționată

Datele relevă că aproape jumătate din apa introdusă în sistemele de alimentare cu apă din România nu ajunge efectiv la consumatori, fiind pierdută în diverse etape ale procesului de distribuție. Această rată de pierdere—aproximativ 50%—este, în mod statistic, printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană și se datorează în principal infrastructurii vechi, extrem de deficitară. Multe rețele au fost construite în perioada comunistă, iar de-a lungul decadelor, absenta unei renovări masive a dus la apariția unor conducte uzate, fisurate sau chiar bifurcate, care permit scurgerile de apă și infiltrarea de impurități.

Vicepremierul și specialiștii în domeniu admit că aceste pierderi pot fi diminuate doar prin investiții masive în modernizarea rețelelor, dar realitatea de până acum indică o lipsă de prioritizare a acestei probleme. România se află astfel în poziția nefericită de a pierde anual o cantitate colosală de apă, o resursă mai mult decât suficientă pentru satisfacerea nevoilor populației, dacă ar fi gestionată cu responsabilitate și eficiență.

Impactul asupra resursei și bugetului național

Pierderile semnificative de apă nu afectează numai consumatorii finali, ci și bugetul național. În lipsa unei gestiuni eficiente, costurile pentru recuperarea apei pierdute și reabilitarea infrastructurii devin tot mai mari. Potrivit specialiștilor, aceste pierderi se traduc, în final, în facturi mai mari pentru populație și autorități, precum și în presiuni suplimentare asupra resurselor naturale deja vulnerabile, în contextul schimbărilor climatice și al creșterii populației.

De aceea, se impune o acțiune rapidă și coordonată pentru reformarea sectorului. Oamenii de specialitate spun că investițiile în reabilitarea și modernizarea infrastructurii de apă potabilă trebuie să devină o prioritate, altfel riscul ca aceste pierderi să se aggravze în continuare rămâne major. În plus, un management mai eficient al resursei și implementarea de tehnologii digitale ar putea ajuta la monitorizarea continuă a pierderilor și la identificarea rapidă a problemelor.

Perspectiva viitorului: modernizare și conștientizare

Dezvoltarea infrastructurii din stare critică, care a dus la aceste pierderi masive, este un proces de durată, însă există semne de optimism. În ultimii ani, Guvernul a anunțat planuri pentru accesarea unor fonduri europene menite să finanțeze reabilitarea rețelelor de apă și canalizare, precum și implementarea de tehnologii inteligente de monitorizare. Cu toate acestea, ritmul de implementare și gradul de absorbție al fondurilor rămân sub semnul întrebării.

Totodată, conștientizarea publicului în privința importanței gestionării responsabile a resurselor de apă începe să crească, ceea ce poate determina și o presiune politică pentru soluții durabile. Într-un context global în care resursele naturale devin tot mai rare și mai prețioase, România are nevoie de o strategie pe termen lung pentru a diminua aceste pierderi colosale și pentru a asigura un management sustenabil al apei, atât pentru generațiile prezente, cât și pentru cele viitoare.