Decăderea fotbalului italian: De la glorie mondială la umbra trecutului
Acum 20 de ani, Italia juca finala Campionatului Mondial cu o echipă pe care mulți o considerau cea mai mare din istoria fotbalului italian. Gianluigi Buffon, Fabio Cannavaro, Alessandro del Piero și Francesco Totti erau doar câteva dintre vedetele antrenate de Marcello Lippi. Astăzi, însă, fotbalul italian se confruntă cu o criză profundă, cu semne clare de declin vizibile atât pe teren, cât și în afara lui.
O generație de aur și modelul de dezvoltare
Succesul din 2006 nu a fost un accident, ci rezultatul unui model de dezvoltare care nu mai există în fotbalul italian. Fundația acestei echipe a fost pusă cu un deceniu mai devreme, când echipa națională de tineret, antrenată de Cesare Maldini, a câștigat trei Campionate Europene consecutive între 1992 și 1996. Din acea echipă au făcut parte nume mari precum Buffon, Cannavaro, Totti și Del Piero. Dezvoltarea lor a fost ajutată și de o regulă a Serie A care limita numărul de jucători non-europeni pe teren.
Această regulă a însemnat că, până la campionatele din 1994 și 1996, acești jucători au acumulat experiență valoroasă la cluburi precum Parma, Napoli, Roma și Juventus. Totul s-a schimbat în 1995, odată cu decizia Bosman, care a modificat radical peisajul fotbalistic european. Italia, la fel ca alte națiuni, a fost forțată să relaxeze reglementările privind cotele de jucători străini, ceea ce a dus la un aflux de jucători străini în Serie A.
Bosman și impactul asupra jucătorilor italieni
Acest lucru a avut un cost. Tinerii talente italiene din generațiile următoare au găsit din ce în ce mai greu oportunități în prima ligă. „De-a lungul anilor, cluburile din Serie A au depins mai mult de talentul străin decât de cel local”, a explicat Gates pentru BBC Sport. „Ai crede că, din cauza lipsei de bani în Serie A, cluburile s-ar baza mai mult pe talentul local – dar nu a fost cazul. Dimpotrivă, se bazează mai mult pe tineri talentați străini decât pe italieni.”
Un alt element distinctiv al fotbalului italian sunt dificultățile financiare. Niciun club italian nu se regăsește în top 10 în clasamentul Deloitte al cluburilor cu cele mai mari venituri la nivel mondial. În timp ce cluburile din Premier League beneficiază de contracte TV în creștere și alte ligi europene atrag investiții masive, Serie A a stagnat. Cluburile italiene nu și-au modernizat stadioanele, afectând operațiunile comerciale. Diferențele de venituri s-au mărit, îngreunând semnarea sau păstrarea jucătorilor de top.
„Academiile din Italia nu produc suficienți jucători sau jucători apți să joace în prima echipă. Modul în care își cheltuiesc banii nu este ceea ce suntem obișnuiți să vedem de la cluburile italiene”, a subliniat expertul în fotbal european Julien Laurens.
Alessandro del Piero, fostul atacant al Italiei, a adăugat că „nivelul investițiilor este scăzut. Alte piețe au devenit mult mai mari decât noi. Probleme? Stadioanele. Știm că trebuie să ne comportăm mai bine în afara terenului. Sistemele de tineret, de asemenea.”
Statistica sezonului actual din Champions League este concludentă: doar opt din cele 487 de goluri marcate în faza grupelor au fost înscrise de italieni.
