Bucureștiul, paralizat de un Ro-Alert și facturi nevăzute pentru deszăpezire

Ora 04:19 dimineața a fost una neobișnuită pentru locuitorii Capitalei. În loc de traficul obișnuit sau zgomotul tramvaielor, telefoanele mobile au început să emită mesaje de avertizare, generând panică și confuzie. Mesajul Ro-Alert despre “ninsori abundente” nu a fost o simplă alarmă meteo, ci, după cum se pare, o confirmare a unei realități mai complicate: plata anticipată și excesivă a serviciilor de deszăpezire, care cel mai probabil nu au fost suficiente sau chiar necesare în prag de februarie.

Distracția bustling a orașului București se transformă spontan într-un joc de-a speranța și dezamăgire. În 2007, când Adriean Videanu încă pășea pe scena administrativă, capitala avea, cel puțin pentru o iarnă, o deszăpezire cu adevărat eficientă. De atunci, însă, totul a devenit un spectacol de sancțiuni și plăți în avans, fără o verificare reală a utilajelor sau a nevoii de intervenție. Cu toate că rapoartele oficiale, precum cele ale Curții de Conturi, fac referire la “prognoze” și “utilaje la pândă”, realitatea arată că mulți dintre utilajele plătite rămân inactive sau defecte, așteptând zăpada mult peste capacitatea lor de intervenție.

Ce este mai grav, însă, este modul în care aceste cheltuieli sunt privite de autorități și de cetățeni. Cand a fost oficializată această metodă de plăți anticipate, mulți au crezut că va aduce siguranță și eficiență în gestionarea sezonului rece. În practică, însă, s-a dovedit că mare parte din bani se cheltuiesc pentru “așteptări”, nu pentru acțiuni concrete. Și dacă, în mod ideal, utilajele par de bază pentru funcționarea unui oraș în condiții meteo extreme, în realitate, costurile pentru deszăpezire s-au transformat în adevărate cheltuieli cu efect de scoatere la mezat a resurselor.

Un alt aspect alarmant al acestui haos instituțional îl reprezintă contractele atribuite firmelor din domeniul agricol, un detaliu mai puțin vizibil, dar extrem de important. În condițiile în care codul roșu de ninsoare este în vigoare, autoritatea de infrastructură rutieră a făcut alegerea de a delega responsabilitatea deszăpezirii unor entități cu legături mai mult sau mai puțin directe cu agricultura, în special cu cultivatorii de orez. În timp ce utilajele speciale de deszăpezire fie stau nefolosite, fie se defectează, autostrăzile și centurile Bucureștiului sunt curățate de firme care au în dotare echipamente insuficiente, sau chiar deloc. Cazuri precum cel al firmei cu un singur angajat care gestionează un contract pe DN6 arată că, în spatele afacerilor cu tunelul legal, se ascunde riscul ca, la nevoie, infrastructura să se prăbușească.

Departe de centru, în zonele periferice și pe drumurile naționale, situația este și mai alarmantă. Acolo, compania CNAIR a delegat acțiunea de deszăpezire unor firme controlate de mediul agricol, mai degrabă interesate de venituri rapide decât de siguranța cetățenilor. Rezultatele se văd la prima ninsoare cu polei, atunci când utilajele se defectează din cauza lipsei de întreținere adecvată, iar traficul se blochează din nou fără vină pentru nicio autoritate.

În această perioadă, toată lumea așteaptă o explicație pentru acest paradox. În timp ce plafonările și declarațiile oficiale caută să justifice cheltuielile și deciziile luate în avans, realitatea de pe teren dă peste cap orice logică economică. Bugetele alocate pentru utilaje și plăți anticipative, în valoare de milioane de euro, sunt plimbate între contracte și facturi, în timp ce cetățenii se roagă să nu fie victimele unui nou eșec de gestionare.

În același timp, responsabilitatea scutură din umeri și pe șefii de departamente sau firmele colaboratoare, în timp ce ultimele prognoze anunță încă o zăpadă consistentă pentru zilele ce urmează. În contexul asta, rămâne întrebarea dacă, la finalul acestei ierni, nu vom avea în față o serie de facturi plătite pentru intervenții ineficiente, iar bucureștenii vor continua să fie victime ale unei gafe organizaționale solicitante ulterior bugetului public.

În orice caz, natura pare să decidă, de fiecare dată, dacă plățile intituționale pentru deszăpezire sunt suficiente sau dacă situația va deveni, din nou, o poveste de noapte de iarnă. În acest moment, toți așteptăm să vedem dacă involnitațiile administrative vor reuși să furnizeze ceva mai mult decât un spectacol de iluzii și facturi dublate de alte amenințări și avertizări, sau dacă, odată cu topirea zăpezii, vom avea pe mâini alte restanțe mai greu de plătit.