Iran și Statele Unite par să fi făcut un pas semnificativ în direcția negocierilor pentru reluarea acordului nuclear, însă rămân provocări majore de depășit înainte de a ajunge la un acord final. În ultimele zile, cele două părți au convenit asupra unor „linii directoare” în cadrul unei a doua runde de discuții indirecte desfășurate la Geneva, marcând o etapă importantă în eforturile diplomatice de a restrânge programul nuclear al Teheranului și de a relansa acordul din 2015.

O înțelegere de principiu, dar cu semnale de alarmă
Potrivit surselor apropiate negocierilor, acordul de principiu reprezintă un pas în direcția corectă, dar nu înseamnă, încă, că un întreg compromis este aproape de a fi încheiat. Oficialii iranieni au avertizat că, deși s-au făcut progrese, “un acord final nu este iminent”. Această poziție reflectă îngrijorările Teheranului cu privire la contextul regional și la presiunile exercitate de administrația americană.

De partea sa, Washingtonul menține o poziție fermă în privința reluării negocierilor, dar subliniază că prioritatea SUA rămâne constrângerea programului nuclear iranian, considerat de către occidentală drept o amenințare la adresa stabilității regionale și globale. Tensiunile din Orientul Mijlociu, precum și influența milițiilor pro-iraniene, complică procesul de negociere și sporadicele accese de nervozitate dintre părți.

Contextul negocierilor și provocările de fond
Acordul nuclear din 2015, cunoscut oficial sub denumirea de Planul Comun de Acțiune (JCPOA), a fost semnat între Iran și o grupare de puteri mondiale — Statele Unite, Regatul Unit, Franța, Rusia, China și Germania — pentru a limita extinderea programului nuclear iranian în schimbul ridicării sancțiunilor economice dure. Totalitatea acestor sancțiuni a avut un impact devastator asupra economiei Iranului, dar administrația fostului președinte Donald Trump și-a retras unilateral Statele Unite din acord în 2018, ceea ce a dus la reluarea sancțiunilor și la deteriorarea discuțiilor diplomatice.

De atunci, negocierile s-au derulat cu intermitențe, iar Iranul a început să-și reducă conformitatea cu cadrul stabilit anterior, deși afirmă că nu intenționează să fabrice arme nucleare. Noul ciclu de discuții deschis la Geneva survine la câțiva ani de la eșecul eforturilor anterioare, fiind perceput ca o posibilă cale de a relua în format limitat acordul, dacă se vor găsi compromisurile necesare.

Paradoxul tensiunilor și a speranțelor
În timp ce partea iraniană arată că nu este dispusă să facă concesii majore și avertizează că un final fericit nu se întrevede în curând, Departamentul de Stat american păstrează o abordare prudentă, dar plină de speranță pentru dezescaladarea recentelor tensiuni. În ultimele săptămâni, incidentelor militare și atacurilor cu drone în regiune li s-au adăugat declarații dure din partea ambelor părți, sporind incertitudinea asupra viitorului acestor negocieri.

În același timp, comunitatea internațională urmărește cu mare atenție evoluția situației, conștientizând că un compromis poate avea implicații până la nivel regional, dacă nu chiar global. În ciuda semnalelor de avans, experții avertizează că orice acord trebuie să fie sustenabil, echitabil și să răspundă atât preocupărilor Iranului, cât și intereselor de securitate ale Statelor Unite și ale aliaților lor din regiune.

Pe măsură ce negocierile continuă, rămâne de văzut dacă eforturile diplomatice vor putea depăși impasurile actuale și dacă, în final, va fi positibil să se încheie un acord durabil care să asigure o eliminare a amenințării nucleare iraniene și stabilitate în Orientul Mijlociu. Într-un context marcat de tensiuni și de o dinamică geopolitică complicată, orice pas înainte poate fi urmat de noi obstacole, dar și de oportunități importante pentru pace.