Academia Română neagă acuzațiile privind refuzul unei donații de la Constantin Brâncuși

Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a clarificat joi în cadrul unui comunicat oficial unele informații ce au circulat recent în spațiul public, susținând că instituția pe care o conduce nu a refuzat nicio donație de la celebrul sculptor Constantin Brâncuși în perioada comunistă. În ciuda anumitor interpretări, Pop a adus în discuție dovezi documentare în sprijinul poziției sale și a subliniat relevanța unei ședințe din 1951, menținută în arhivele academice.

Adevărul despre presupusa ofertă de donare din partea lui Brâncuși

Una dintre cele mai răspândite afirmații prin care s-au încercat justificări ale refuzului unei donații provenite de la Constantin Brâncuși a fost legată de o presupusă ofertă făcută academicilor în anii ’50, oferindu-li-se posibilitatea de a primi opere de artă din partea sculptorului. Conform unor interpretări, însă, aceste demersuri au fost respinse de instituție, într-un context tensionat, marcat de politicile comuniste de atunci.

Ioan-Aurel Pop a explicat însă, pe baze documentare solide, că situația nu a fost atât de simplă. El a invocat procesul verbal al ședinței Secțiunii de Știința Limbii, Literatură și Artă, desfășurată pe 7 martie 1951, în care figura clar discuția legată de posibilitatea colaborării cu artistul. În document, nu există nicio mențiune de refuz sau respingere a unei donații, ci doar de analiza posibilităților și a condițiilor în care aceste oferte puteau fi acceptate sau refuzate.

Președintele Academiei a ținut să sublinieze faptul că, în perioada comunistă, multe decizii au fost influențate de contextul politic-General, și că trebuie evitate interpretările greșite sau exagerate ale unor fragmente din arhive, fără o analiză aprofundată.

Influența politicii asupra deciziilor culturale în epoca comunistă

Este binecunoscut faptul că România anilor ’50 a fost marcată de o serie de restricții și controale asupra instituțiilor culturale și științifice. Într-un astfel de mediu, relația cu personalitățile de rang înalt din domeniul artei, cum a fost Constantin Brâncuși, era complicată. Deși artistul a fost o figură emblematică pentru modernizarea sculpturii, națiunea nu a fost întotdeauna în poziția de a-și manifesta aprecierea deschisă, mai ales în contextul ideologic impus de regimul comunist.

„În arhivele academice nu se găsesc documente care să ateste refuzul unei donații sau a unei colaborări din partea lui Brâncuși,” a precizat Pop. „Teza conform căreia Academia Română a respins în mod sistematic această ofertă nu este susținută de probe concrete, ci rezultă, cel mult, din interpretări ale unor fragmente de documente rare.”

Mai mult, Pop a adus în discuție și alte exemple din istoria instituției, în care actele oficiale clarificau anumite relații cu personalități culturale și din afara țării, dar fără aspecte controversate legate de refuz sau acceptare a donațiilor. Acestea sugerează, conform profesorului, o percepție exagerată sau interpretări subiective în cazul afirmațiilor recente.

Ce urmează în dezbaterea publică?

Deocamdată, pozitia oficială a Academiei Române rămâne fermă pe linia clarificării faptelor și a respingerii oricăror acuzații de oportunism sau de refuz intenționat a operei lui Constantin Brâncuși. Totodată, cercetări suplimentare sunt în curs pentru a stabili cu exactitate circumstanțele în care au avut loc eventualele contacte cu artistul.

Pentru comunitatea culturală și istorică, această clarificare este un pas important în elucidarea unor momente delicate din trecutul celei mai vechi și prestigioase instituții de știință și cultură din țară. În condițiile în care arhivele pot oferi în continuare noi indicații, întreaga discuție despre relația dintre Academia Română și Constantin Brâncuși rămâne deschisă pentru investigații viitoare.

Deocamdată, faptul că oficialii vorbesc deschis despre aceste aspecte, bazându-se pe documente și mărturii, contribuie la o înțelegere mai clară a complicatei perioade comuniste și a testamentului artistic ce a devenit emblematic pentru întreaga națiune.