SUMAR. Cetățeanul cinstit prins între guvern și opoziție

Cetățeanul cinstit se află încleștat între Rechizitoriul Parchetului General și Raportul partidului AUR referitor la anularea alegerilor din 2024, prins în strâmtoarea unei dileme fundamentale ce justapune valorile democratice și reflexele de conformism moștenite din mentalitatea otomană (fanariotă) și rusească (oligarhică).Continuăm a fi o democrație de import – ancorată solid în NATO și UE, însă lipsită de încredere organică. Guvernul solicită devotament, opoziția pretinde etica, dar niciuna nu inspiră încredere – prima, prin absența de transparență, iar cea din urmă prin excesul de retorică. Strânsi în această dialetică, cetățenii verticali se transformă în „the 10th man[2]” – cel care respinge consensul comod și apără dreptul de a contesta printr-un apel final la etica – de vreme ce democrația nu e salvată prin frică,
ci prin adevăr.

Există perioade în istoria unei țări în care incidente tehnice de suprafață dezvăluie tensiuni profund înrădăcinate – România se află în această conjunctură astăzi.

Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (dosarul nr. 6720/284/P/2024) și Raportul despre Lovitura de stat din România, întocmit de partidul AUR, nu sunt simple documente juridico-politice. Acestea constituie două reflectoare bine orientate, în care guvernul și opoziția se acuză reciproc de a răpi democrația, neobservând faptul că, în acest joc simetric de suspiciune, democrația se evapora între ele.

România rămâne o țară la intersecția a două ideologii imperiale care i-au modelat secole întregi esența morală și structura instituțională: modelul fanariot, moștenit din era otomană, și cel oligarhic,obținut din sfera de influență rusă. Din primul, am împrumutat arta supraviețuirii prin favoruri și complicități; din al doilea, avem verticalitatea autorității și disprețul pentru autonomia morală a individului. Din iuxtapunerea celor două s-a născut un tip distinct de conformitate.: imitarea modernității în vederea menținerii puterii , prin consolidarea conformismului.

După 1989, tranziția democratică a înlocuit decorul, dar nu și esența. Noii “boieri fanarioți” și “nomenclaturiști de partid” vin sub forma elitelor politice conectate la rețele de influență și interese economice, iar devotamentul personal a fost înlocuit prin dependența financiară sau mediatică. Dacă în comunism controlul era totalitar, după 1990 a devenit dispers, subtil, economic și simbolic, cu toate că instituțiile democratice, deși redefinite după modelul occidental, au rămas vulnerabile și, de prea multe ori, confiscate chiar de cei care ar fi trebuit să le protejeze.

Aderarea României la NATO și Uniunea Europeană reprezintă o reintegrare istorică în lumea occidentală, o asigurare de securitate și o confirmare a aspirației spre modernitate. Beneficiile sunt evidente, dar integrarea a avut loc mai mult la nivel superficial, prin imitație, decât prin interiorizare; am adoptat formele europene fără a cultiva reflexele civice ce le dau valoare.

Rezultatele sondajului recent INSCOP relevă această fractură: peste 70% dintre români au încredere în NATO și UE, dar mai puțin de o treime în Parlament, Guvern sau Justiție; se manifestă un transfer simbolic de legitimitate – românii cred mai mult în structurile occidentale decât în propriul stat. Astfel, Europa devine substitutul unei autorități morale interne care lipsește, iar integrarea europeană se transformă într-un mecanism de delegare a responsabilității noastre naționale.



Sursa articol