Conform Descopera: Psihologia dezvăluie mecanismele din spatele justificării infidelității, explicând cum persoanele ajung să se mintă singure pentru a-și diminua disconfortul. Atunci când acțiunile contrazic imaginea pe care și-o formează despre sine, creierul declanșează un mecanism de auto-apărare, adesea prin reinterpretarea faptei.
Mecanismul disonanței cognitive în relații
Infidelitatea plasează individul într-o postură paradoxală. O persoană se poate considera loială, corectă și atentă față de partener, în timp ce, în același timp, acționează în moduri care contrazic aceste calități. Această tensiune interioară este denumită disonanță cognitivă în psihologie. Studiile arată că, pentru a reduce acest disconfort, unii oameni tind să își justifice comportamentul, modificându-și percepția asupra a ceea ce au făcut.
Un studiu publicat în Journal of Social and Personal Relationships a examinat această contradicție. Participanții cărora li s-a indus ideea că au fost infideli au raportat o discrepanță mai mare între comportament și imaginea de sine, generând un disconfort psihologic accentuat. Într-unul dintre experimente, aceștia au manifestat o tendință de a minimaliza importanța faptei respective, ceea ce a dus la reducerea tensiunii dintre comportament și percepția proprie, dar și la diminuarea stresului.
Minimalizarea, o unealtă de auto-convingere
Minimalizarea este una dintre strategiile frecvent utilizate pentru a detensiona conflictul interior. O aventură extraconjugală poate fi descrisă drept o „greșeală”, „ceva fără importanță” sau „o întâmplare minoră”. Prin această reinterpretare, comportamentul este prezentat ca fiind mai puțin incompatibil cu imaginea personală. Studiul realizat de Joshua Foster și Tiffany Misra a confirmat că persoanele care se percepeau ca fiind infidele au minimalizat mai mult semnificația faptei decât cele care se considerau fidele. Acest mecanism explică și de ce indivizi diferiți pot interpreta aceeași situație în moduri radical opuse.
Justificarea se poate construi treptat
Procesul de autojustificare nu apare neapărat doar după consumarea infidelității. Cercetările calitative, cum ar fi un studiu din 2023 bazat pe interviuri cu bărbați aflați în relații stabile, indică faptul că decizia de a fi infidel este adesea un proces gradual. Justificarea și raționalizarea joacă un rol important în acest parcurs, facilitând pasul ulterior. Nemulțumirile din relație pot deveni pretexte, iar o apropiere de o altă persoană poate fi prezentată ca o consecință firească a acestor probleme.
Cercetările, precum cele ale Casandrei Alexopoulos, publicate în 2021, au explorat modul în care atât infidelitatea online, cât și cea offline pot fi influențate de schimbarea atitudinii față de aceasta și de modificarea imaginii de sine, ambele asociate cu reducerea disconfortului psihologic.
Responsabilitatea mutată, bariera psihologică coboară
Mecanisme similare au fost observate și în cercetări despre comportamentul necinstit, chiar dacă nu se referă direct la infidelitate. Un studiu publicat în Journal of Behavioral and Experimental Economics a arătat că justificările care prezentau comportamentul necinstit ca fiind în beneficiul altora puteau reduce tensiunea fiziologică asociată trișatului. Acest lucru sugerează că o justificare, deși nu schimbă fapta, poate altera percepția personală asupra acesteia. Dacă disconfortul scade, bariera psihologică în fața unor comportamente similare pe viitor se poate reduce.
Justificări de tipul „Am făcut asta pentru că relația mea era deja terminată” mută responsabilitatea de la decizia individuală la circumstanțe externe. Cercetările despre infidelitate au identificat negarea responsabilității și schimbarea imaginii de sine ca fiind asociate cu un nivel mai scăzut de disconfort psihologic. Astfel, aventura poate fi percepută mai puțin ca o alegere personală și mai mult ca un rezultat al problemelor existente în cuplu.
Studiile din psihologie sugerează că fiecare individ își construiește propriul parcurs către infidelitate, influențat de factori precum satisfacția în relație, atașamentul, nevoile personale și istoricul experiențelor. Un studiu din Journal of Sex & Marital Therapy a identificat diverse căi prin care trăsături personale, precum narcisismul sau experiența anterioară de trădare, se pot combina cu autojustificarea pentru a contribui la infidelitate.
Un studiu experimental a constatat că persoanele care se percepeau ca fiind infidele își minimalizau mai mult importanța faptei.
Sursa: Descopera
