Inteligența artificială nu doar că ne schimbă modul de a lucra sau de a comunica, dar poate fi folosită și pentru a explora istoria și psihologia trecutului. Un proiect recent, numit TimeCapsuleLLM, a demonstrat o fațetă inedită a acestei tehnologii: crearea unui model de AI „blocată” în perioada victoriană, antrenat exclusiv pe texte din secolul al XIX-lea. În timp ce majoritatea modelelor de limbaj mari (LLM) generează răspunsuri bazate pe un ansamblu vast de informații actuale, acest experiment interesant a ajustat datele de antrenament pentru a surprinde esența epocii respective.

### Un AI „din epoca victoriană”, dar cu limitări evidente

Conceput de un student din Pennsylvania, Hayk Grigorian, TimeCapsuleLLM a fost antrenat pe 90 de gigabytes de documente din Londra între 1800 și 1875. Rezultatul a fost un model de inteligență artificială capabil să vorbească și să răspundă într-un stil autentic al vremurilor victorii. De exemplu, dacă i se cerea să continue o frază începând cu „Era anul Domnului 1834”, răspunsul său includea referințe la proteste în Londra și la politici ale lui Lord Palmerston, ministru de externe în acea perioadă. Deși nu este un produs final de cercetare, experimentul ilustrează clar că restrângerea datelor de antrenament confrontată cu o tematică strict temporală poate duce la rezultate surprinzător de autentice.

Aceasta nu înseamnă însă că AI-ul pare perfect. Textele generate sunt, uneori, incoerente, iar modelul se lovește de limite evidente legate de cunoaștere și de context. Cu toate acestea, experimentele indică un potențial remarcabil: dacă AI-ul poate „vorbi” ca și cum ar trăi în epoca victoriană, atunci poate oferi o perspectivă nouă asupra înțelegerii și interpretării trecutului.

### Studii asupra psihologiei istorice și riscuri de distorsiune

Dincolo de curiozitatea tehnică, aceste modele pot avea aplicații dincolo de simpla reproducere a stilului scris al vremurilor. Într-un articol de opinie, specialiști din cadrul unui prestigios institut de cercetare propun utilizarea acestor modele, numite „Historical Large Language Models”, pentru a studia psihologia societăților din trecut. Ei argumentează că, prin simularea modului de gândire dominant al unei epoci, cercetătorii ar putea compara atitudini, valori și norme sociale din civilizații care au trăit acum sute sau chiar mii de ani.

De exemplu, un astfel de model ar putea ajuta la înțelegerea relatiilor de cooperare sau a rolurilor de gen în diverse epoci fără a fi nevoie să se bazeze exclusiv pe documente scrise de elite. Însă, aceste perspective sunt însoțite de limite clare. Sunt, în principal, doar reflecții ale resurselor disponibile, adesea scrise de elite, iar vocea majorității populare obișnuite rămâne aproape inexistentă în această ecuație. În plus, cercetările arată că ideologia și valorile creatorilor acestor modele se pot transmite și în răspunsurile generate, inclusiv în cele istorice.

Astfel de probleme – de la reprezentarea inegală până la influența subiectivă a creatorilor AI-ului – adaugă un strat de complexitate între posibilitatea de a înțelege trecutul și riscul de a distorsiona interpretarea lui.

### Un experiment fascinant, dar încă în fază incipientă

Deși tehnologia nu s-a maturizat încă în sensul unor aplicații larg răspândite sau valoroase din punct de vedere științific, TimeCapsuleLLM ne arată cât de mult depinde modul în care învățăm și interpretăm trecutul de contextul informațional actual. Aceasta este o demonstrație clară a faptului că orice AI, chiar și unul „blocată” în timp, reflectă în mare măsură viziunea și datele cu care a fost alimentată.

În plus, ceea ce pare a fi doar un experiment de nișă deschide și o serie de întrebări despre potențialul acestor tehnologii. Vor reuși pe viitor aceste modele să devină instrumente serioase în cercetarea istoriei și psihologiei sociale? Sau vor rămâne în continuare „jocuri intelectuale” pentru entuziaști? Cu certitudine, ultimele dezvoltări indică faptul că perspectiva nuanțată și critică asupra acestor tehnologii va fi tot mai necesară, mai ales în lumina modului în care informațiile istorice sunt adesea incomplete, părtinitoare sau influențate de interesele celor care le-au creat.