Inteligența artificială: promisiunea abundenței sau fragilitatea economică?

În mijlocul unei epoci în care tehnologia pătrunde tot mai adânc în viața noastră, reprezentanți ai industriei tech și economiști înalță vocea pentru o viziune optimistă: inteligența artificială (AI) va aduce o eră a abundenței, în care automatizarea și inovația vor crea prosperitate pentru toți, inclusiv pentru cele mai vulnerabile categorii sociale. Momentul pare să fie acolo, iar discursul despre AI ca un factor aproape salvator al societății devine tot mai răspândit, alimentat de promisiuni de evoluție socială și economică.

Deloc întâmplător, companii și investitori din tehnologie investesc masiv în dezvoltarea AI, promovând ideea că această tehnologie poate elimina inegalitățile și poate crește nivelul de trai. Însă, în spatele acestei retorici optimiste, realitatea economică, sprijinită de date și analize ale experților, scoate la iveală un tablou mult mai sumbru: expansiunea AI pare să alimentese o bulă financiară care, dacă se va sparge, ar putea avea consecințe radicale asupra populației active și asupra economiei în general.

Bula AI și riscul pentru stabilitatea economică

Unul dintre cei mai respectați economiști ai momentului, Dean Baker, atrage atenția asupra faptului că evaluările companiilor speculând pe AI nu pot fi justificate decât dacă scenariile extreme se materializează: fie AI va aduce profituri uriașe rapid, fie celelalte sectoare se vor devaloriza brusc. În realitate, ambele ipoteze sunt improbabile, dar investițiile continuă cu o rapiditate alarmantă, iar efectele sunt deja vizibile în salarii și în stabilitatea financiară.

Un indicator esențial pentru înțelegerea acestei situații este raportul dintre salarii și consum. În ultimii ani înainte de pandemie, această proporție s-a menținut relativ constant, semn că veniturile din muncă erau principalele motorine ale economiei. Însă, după criza Covid-19, trendul s-a inversat brusc. În 2025, această relație a coborât sub un nivel sănătos, indicând că populația cheltuiește mai mult decât poate susține cu venituri reale, alimentată de mecanisme speculative, investiții în centre de date și relaxed financial trading.

Această divergență a dus la un consum artificial, bazat mai mult pe iluzii financiare decât pe fundamentale solide. În cazul unei încetiniri bruște a investițiilor speculative sau chiar prăbușiri financiare ample, economia s-ar putea confrunta cu o recesiune dureroasă, întrucât creșterea economică nu mai are la bază salarii reale, ci o iluzie de prosperitate generată de capital financiar. În plus, această fragilitate structurală ne face mai vulnerabili la provocări globale, iar orice semn de instabilitate poate aduce consecințe grave pentru bunăstarea populației.

O reformulare a modelului economic poate fi benefică

Contrar discursului optimist al industriei tehnologice, o prăbușire a bursei AI nu ar fi neapărat catastrofal pentru toți. Din contră, ar putea reprezenta o necesară corecție economică care să redistribie resursele și să readucă investițiile pe o traiectorie mai sănătoasă. Potrivit lui Baker, o astfel de criză ar afecta, mai degrabă, elitele care beneficiază direct de pe urma speculațiilor financiare, nu masele largi de muncitori.

Pentru aceștia, impactul ar putea fi chiar pozitiv pe termen mediu și lung. O economie mai sobru, mai concentrată pe producție reală și pe salarii stabile, ar putea începe să înlocuiască această perioadă de creștere artificială, bazată pe iluzii și bule. Problema de bază nu este tehnologia AI în sine, ci modul în care ea este integrată în sistemul economic.

Când AI devine un instrument de concentrare a capitalului și de comprimare a costurilor cu forța de muncă, rezultatele nu sunt prosperitate și echitate, ci polarizare socială și agravarea inegalităților. În loc să aducă abundență pentru toți, această tehnologie actively contribuie la creșterea diferențelor dintre vârf și bază.

În fața acestor realități, promisiunea unei „epoci a abundenței” devine tot mai dificil de susținut. Datele actuale indică faptul că AI, în forma sa larg răspândită de moment, promotește un model economic instabil, bazat pe speculație și creșteri artificiale, care riscă să se prăbușească dacă această bulă se sparge. În cele din urmă, există șanse ca această criză să devină catalizatorul unei reevaluări fundamentale a modului în care tehnologia și economia se pot combina pentru un bine comun, mai aproape de realitate și mai aproape de muncă, decât de profituri speculative.