Solstiţiul de iarnă din emisfera nordică, care are loc pe 21 decembrie, marchează începutul iernii astronomice. În această zi, considerată cea mai “scurtă” din an, sunt înregistrate cele mai puţine ore de lumină și, implicit, cele mai multe ore de întuneric. Pentru orașul București, durata zilei de solstiţiu va fi de 8 ore și 50 de minute, în timp ce noaptea va avea o durată maximă de 15 ore și 10 minute.

Solstiţiile, incluzând atât cele de vară, cât și de iarnă, precum și echinocţiile, sunt rezultatul direct al mişcării Pământului pe orbita sa în jurul Soarelui și al înclinării axei Pământului. Axa polilor Pământului menține o direcție relativ constantă în spațiu, fiind înclinată cu aproximativ 66° 33′ față de planul orbitei terestre. Această înclinație face ca Soarele să parcurgă, în decurs de un an, un cerc specific pe sfera cerească, denumit “ecliptică”, care are o înclinație de 23° 27′ față de ecuatorul ceresc.

La momentul solstiţiului de iarnă, Soarele se află în emisfera australă a sferei cerești, la distanța unghiulară maximă de 23° 27′ sud față de ecuator, urmând un traseu diurn în lungul unui cerc paralel cu ecuatorul ceresc, cunoscut sub numele de “tropicul Capricornului”. Acest fenomen explică, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor și nopților, precum și succesiunea anotimpurilor.

În mod tradițional, solstiţiile de vară și de iarnă au fost utilizate pentru a marca schimbarea anotimpurilor, alături de echinocţiile de primăvară și de toamnă. Cu toate acestea, meteorologii contemporani utilizează, în mod oficial, înregistrările de temperatură pentru a stabili limitele anotimpurilor.

Pe parcursul anului, emisfera nordică este înclinată mai mult spre Soare din martie până în septembrie, determinând astfel primăvara și vara. Între septembrie și martie, emisfera nordică este înclinată mai departe de Soare, ceea ce duce la instaurarea toamnei și iernii. În emisfera sudică, aceste anotimpuri sunt inverse.

Datorită înclinării axei Pământului, arcul pe care Soarele îl străbate în timpul zilei va varia pe tot parcursul anului, în funcție de poziționarea polului Pământului față de Soare. Solstiţiul de iarnă marchează punctul minim pentru emisfera nordică, când Soarele se află la cea mai mică înălțime pe cer. În acest moment, Polul Nord al Pământului este orientat în direcția opusă Soarelui, ceea ce duce la temperaturi mult mai scăzute în emisfera nordică.

În două momente specifice din fiecare an, denumite solstiţii, Pământul este înclinat în mod maxim față de Soare. Emisfera care este înclinată mai mult spre Soare experimentează cea mai lungă zi, în timp ce emisfera situată mai departe de Soare trăiește cea mai lungă noapte.

În tradiția astronomică, cuvântul “solstiţiu” provine din latinescul “sol” (soare) și “sistere” (a sta pe loc), semnificând astfel “soarele stă pe loc”. Acest(numele se datorează faptului că, în perioada solstiţiului, traiectoria Soarelui pe cer pare să se oprească, schimbarea înălțimii sale la amiază fiind atât de mică, încât traiectoria aparentă a Soarelui pare să rămână neschimbată.

Pământul nu este singura planetă care experimentează solstiţii și echinocţii; orice planetă cu o axă de rotație înclinată va trăi astfel de evenimente. Cu toate acestea, anotimpurile de pe alte planete nu sunt identice din punct de vedere climatic cu cele de pe Pământ, din cauza variațiilor în ceea ce privește inclinațiile axiale și orbitele lor.

Înclinarea axială a Pământului joacă un rol mai important în reglementarea anotimpurilor decât orbita sa aproape circulară în jurul Soarelui. Pământul se apropie de Soare la aproximativ două săptămâni după solstiţiul de decembrie, în timpul iernii din emisfera nordică, și se află la cea mai mare distanță de Soare la aproximativ două săptămâni după solstiţiul din iunie, în timpul verii din emisfera nordică.

Solstiţiul de iarnă are loc în același timp în întreaga lume, dar orele locale variază în funcție de fusurile orare. În anul 2025, solstiţiul de iarnă în România a avut loc duminică, 21 decembrie, la ora 17:03.

De-a lungul istoriei, culturile din întreaga lume au conceput diverse modalități de a sărbători și de a venera aceste evenimente astronomice, de la construirea unor structuri care se aliniază cu solstiţiul până la organizarea unor festivaluri zgomotoase în cinstea acestuia. Un exemplu remarcabil este monumentul Stonehenge, care are o relație faimoasă și specială cu solstiţiile.

În România, simbolismul obiceiurilor de iarnă poate fi corelat cu solstiţiul de iarnă și cu tradițiile străvechi. Iranienii sărbătoresc, de asemenea, festivalul Yalda în decembrie, o sărbătoare care onorează nașterea lui Mithra, zeița persană antică a luminii.

Odată cu solstiţiul, se intră în zodia Capricornului, ceea ce înseamnă o accentuare a seriozității și odihnei. În această perioadă, oamenii se concentrează pe stabilirea de planuri și rezoluții pentru noul an, organizare, reorganizare și curățenie în toate domeniile vieții.



Sursa articol