Anul 2025 a adus cu sine o reevaluare a percepției despre amenințările cibernetice. Mulți așteptau un declin viral al atacurilor sau o invazie spectaculoasă a inteligenței artificiale precum un element de science-fiction. În realitate, însă, vulnerabilitățile s-au menținut în aceleași zone, doar că numărul și rapiditatea lor au crescut considerabil. Securitatea informațiilor nu a fost spartă prin tehnologie miraculoasă, ci prin combinația banală a unor portițe deschise și a unor metode tot mai sofisticate, automatizate.

Infrastructura simplificată, impact amplificat

Principala lecție a anului trecut a fost legată de vulnerabilitatea lanțurilor de aprovizionare software. La prima vedere, aceste atacuri nu sunt o noutate, dar în 2025 au demonstrat ce înseamnă efectul unui punct de intrare compromis în ecosistemul global. Campaniile precum cele asociate cu “Shai-Hulud” au arătat clar cum infrastructura critică – pachete de software legitime, actualizate cu payload malițios – poate fi transformată într-un vehicul de propagare rapidă. Astfel, un singur cont compromis de maintainer, folosit pentru a trimite actualizări, poate infecta sute de mii de utilizatori.

Ceea ce face AI în aceste scenarii nu este să inventeze arme nou-nouțe, ci să accelereze procesul de atac, permițând recon, generarea automată de mesaje convincătoare sau cod malițios, și adaptarea rapidă a scripturilor la cerințele sistemelor de verificare. Automatizarea, alimentată de modele de limbaj de ultimă generație, contribuie la rafinarea și mascarea componentelor rău intenționate, ceea ce face ca detecția și contracararea să fie tot mai dificilă. În același timp, istoria precum cazul XZ Utils din 2024 ne reamintește cât de important este să avem mecanisme solide de verificare a provenienței software-ului și posibilitatea de a reveni rapid la versiuni curate pentru a preveni răspândirea atacurilor în ecosisteme largi.

Atacurile de phishing devin mai insidioase pentru oameni

De-a lungul anului trecut, tehnologia AI a amplificat totodată și pericolul atacurilor de tip phishing, mai ales în rândul dezvoltatorilor și utilizatorilor care gestionează conturi de access pentru pachete software sau sisteme CI/CD. În aceste cazuri, un singur cont compromis poate duce la compromiterea unor întregi infrastructuri sau chiar a unor proiecte critice.

Ce face AI aici este rafinarea mesajelor de inginerie socială: scrisori mai naturale, adaptate contextului, limbii și stilului de comunicare al victimei, precum și generarea rapidă a mai multor variante pentru a păcăli sistemele de detectare. În condițiile în care atacatorii pot testa limitele rezistenței umane la tentații, “rezistența la phishing” devine o condiție de supraviețuire digitală. Astfel, metodele tradiționale de autentificare, precum parola și token-ul de unică folosință, nu mai sunt suficiente. În schimb, soluții precum passkeys sau tehnologia FIDO2 oferă un nivel mult mai ridicat de protecție, fiind dificil de păcălit de către un atacator care personalizați un atac la scară largă.

Surse oficiale, însă nu și sigure

Un aspect tot mai evident în 2025 este că încrederea în sursele oficiale nu mai garantează siguranța completă. Extensii pentru browsere sau pluginuri din magazinele oficiale pot ascunde riscuri majore. Un exemplu concret este cazul extensiilor din Chrome Web Store, care au fost utilizate pentru a exfiltra conversații din chatbot-uri și pentru a transmite URL-uri către servere controlate de răufățători, afectând sute de mii de utilizatori.

Problema nu se limitează la AI-ul integrat în aceste extensii, ci la modelul de permisiuni. În absența unui control granular, acordarea drepturilor „citește și modifică date pe toate site-urile” devine o cheie de acces pentru atacatori. La fel și procesul de actualizare – o extensie considerată inofensivă la momentul instalării poate fi vândută sau actualizată cu funcții dăunătoare, iar utilizatorii, obișnuiți să ignore notificările de actualizare, rămân expuși.

Prietenie cu tehnologia și controlul strict devin esențiale

În condițiile în care resursele pentru apărare devin tot mai limitate, specialiștii recomandă să fie prioritizate măsurile simple, dar eficiente. Implementarea autentificării solide, precum passkeys și FIDO2, trebuie să devină o normă, mai ales pentru conturile critice. Blocarea aproprierilor excepționale și monitorizarea atentă a login-urilor sau a schimbărilor în infrastructura software sunt cerințe esențiale pentru a identifica și neutraliza rapid tentativelor de compromitere.

De asemenea, gestionarea dependențelor trebuie abordată ca parte a infrastructurii critice. Blocarea actualizărilor automate, verificarea serioasă a provenienței pachetelor sau limitarea rulării scripturilor necontrolate pot fi diferența între un sistem securizat și o viruasă deschidere către atacuri de amploare.

Pentru utilizatori, pragmatismul trebuie să fie de bază, iar separarea datelor personale de cele de serviciu, verificarea constantă a permisiunilor și gestionarea profilurilor de browser pot preveni cel mai bine infiltration actuale. Într-o lume în care creativitatea celor rău intențați nu cunoaște limite, implicațiile urmăririi riguroase a securității devin tot mai evidente, iar evoluțiile din 2026 promit o continuare a acestei tendințe de adaptare și alertă constantă.