O enzimă legată de metabolismul grăsimilor ar putea juca un rol crucial în agravarea bolii Parkinson, conform unor cercetări recente. Studiul, publicat într-o revistă de specialitate, identifică glicerol-3-fosfat aciltransferaza (GPAT) ca o posibilă țintă pentru noi tratamente. Rezultatele sugerează o legătură directă între funcționarea acestei enzime, acumularea unei proteine specifice și deteriorarea neuronală.
Enzima GPAT și impactul asupra celulelor nervoase
Cercetătorii de la Nanyang Technological University din Singapore au descoperit că GPAT, o enzimă implicată în metabolismul grăsimilor, poate intensifica efectele toxice ale alfa-sinucleinei. Alfa-sinucleina este o proteină care se acumulează în creierul pacienților cu Parkinson. Această acumulare este considerată un factor major în dezvoltarea bolii. Studiul arată că GPAT modifică modul în care celulele nervoase procesează grăsimile, amplificând efectele dăunătoare ale alfa-sinucleinei.
Experimentele de laborator au demonstrat că reducerea activității GPAT a dus la o scădere a afectării celulare. Acest lucru s-a observat atât la musculițele de oțet, cât și în celulele cerebrale de șoarece cultivate în laborator. În interiorul celulelor, mitocondriile, responsabile de producerea de energie, au fost afectate de activitatea GPAT. Această enzimă contribuie la deteriorarea acestor structuri, reducând capacitatea celulelor de a produce energie și, în același timp, crescând toxicitatea alfa-sinucleinei.
Modelul genetic și compusul FSG67
Pentru a înțelege mai bine mecanismele implicate, cercetătorii au utilizat musculițe modificate genetic. Aceste musculițe produceau cantități mari de alfa-sinucleină, simulând un model al bolii Parkinson. Pe măsură ce îmbătrâneau, aceste organisme au dezvoltat simptome similare bolii, inclusiv dificultăți de mișcare și pierdere de celule nervoase. Prin analiza genetică, a fost identificată gena mino, care codifică enzima GPAT. Reducerea activității acestei gene a fost asociată cu o pierdere mai mică de celule nervoase și cu o ameliorare a funcției motorii.
Cercetătorii au testat ulterior un compus numit FSG67, cunoscut pentru capacitatea sa de a inhiba activitatea GPAT. Administrarea acestui compus musculițelor a redus efectele nocive ale alfa-sinucleinei. FSG67 a demonstrat rezultate pozitive și în celule cerebrale de șoarece cultivate în laborator.
Implicații pentru tratarea bolii Parkinson
Rezultatele cercetării sugerează că țintirea metabolismului grăsimilor ar putea reprezenta o strategie terapeutică. Boala Parkinson este o afecțiune neurodegenerativă frecventă, pentru care nu există tratamente care să modifice evoluția bolii. Studiul evidențiază posibilitatea dezvoltării unor inhibitori ai GPAT ca potențiale opțiuni terapeutice.
Cercetările viitoare vor urmări să confirme aceste rezultate și să exploreze posibilitatea dezvoltării unor tratamente noi. Aceste noi abordări ar putea oferi o speranță pacienților afectați de această boală.
