Germania promite relansarea Uniunii Europene prin inițiativa unui “pașaport economic” cu două viteze, într-un moment în care blocul comunitar caută soluții pentru a-și depăși impasul decizional și pentru a-și întări poziția în pandemie. Trecerea către un model cu “două viteze” în cadrul UE nu reprezintă o idee nouă, dar Ministerul german de Externe o consideră acum o opțiune firească pentru revitalizarea economiilor naționale și pentru luarea unor decizii mai rapide în chestiuni de interes major.

### O strategie pentru intensificarea coeziunii în interiorul blocului

Guvernul Berlinan a anunțat oficial că va insista pentru crearea unui grup de state membre centrale, dispuse să avanseze în domenii cheie precum energetic, digital și de securitate, fără a fi blocat de consensul întregii Uniuni. În opinia oficialilor germani, “acum este timpul” ca un astfel de grup să devină motorul unor reforme structurale, menite să reducă birocrația și să accelereze deciziile critice pentru economia Europeană.

Această strategie vine ca răspuns la provocările fără precedent ale ultimilor ani, cum ar fi criza pandemică, conflictele geopolitice și fenomenele extrem de volatile din piețele financiare. În esență, Berlinul dorește să creeze un nucleu durabil care să poată împinge înainte reforme ambițioase, chiar dacă unele state membre nu sunt de acord. Ideea este de a crea un “cartel” de state pro-europene care să îi expună pe ceilalți membri la un ritm diferit de guvernare, precum și să întărească rolul Uniunii în raport cu competitori precum SUA și China.

### Impactul asupra soartei Europei unify

Dezbaterea despre o Europă cu “două viteze” nu este nouă. În ultimii ani, ea a fost adesea criticată ca fiind o formă de divizare, dar în același timp, susținută de peste jumătate din statele membre care doresc o Europă mai pragmatică și mai rapidă în decizii. Ungaria, Polonia și unele state din Nordul Europei au fost mai receptive la această perspectivă, având în vedere nevoia de a-și adapta rapid politicile interne pentru a face față provocărilor globale.

În această construcție, Germania își reafirmă rolul de motor al integrării europene, profitând de relațiile privilegiate cu Franța și alte state cheie pentru a impulsiona această direcție. În același timp,inițiativa vine și ca răspuns la reticența unor lideri europeni de a adopta reforme radicale, preferând însă un model gradual, chiar dacă mai dificil de gestionat și mai predispus la riscuri de fragmentare.

### Consecințe și perspective pentru Uniune

Această abordare a Germaniei stârnește deja reacții mixte în rândul liderilor europeni. Pentru unii, ea reprezintă o oportunitate de a face uniunea mai adaptabilă și mai eficientă, mai ales în fața noilor crize systemicice. Pentru alții, însă, ea semnalează o divizare inevitabilă, periclitând idealul unei Europe unite în diversitate.

Deși încă nu este clar modul în care va evolua această propunere, anumite analize arată că un nucleu de statelor proactive poate deveni catalizatorul unor reforme majore în UE, inclusiv asupra mecanismelor de decizie și alocare a resurselor. În același timp, va fi interesant de urmărit dacă și cum celelalte state vor accepta această diferențiere, fără a compromite unitatea și solidaritatea blocului european.

În ansamblu, inițiativa Germaniei vine într-un moment crucial pentru Uniune, întrucât așteptările pentru o unificare mai puternică sunt contradictorii cu diferențele de abordare și interese dintre statele membre. Rămâne de văzut dacă această strategie va permite UE să-și refacă încrederea și să își redefinească rolul pe scena mondială, sau dacă va conduce, mai curând, la noi dileme de coeziune. În orice caz, pacea și prosperitatea Europei depind de capacitatea Uniunii de a se adapta și de a-și menține un echilibru fragil între unitate și diversitate.