Kremlinul ripostează dur împotriva Patriarhului Ecumenic: un conflict cu rădăcini adânci în tradiția ortodoxă

Un nou atac din partea Kremlinului la adresa Patriarhului Ecumenic Bartolomeu a reaprins tensiunile dintre Moscova și Istanbul, dezvăluind o confruntare veche, încărcată de simbolism și semnificații istorice. În timp ce relațiile dintre Rusia și Biserica Ortodoxă mondială sunt de zeci de ani tensionate, această recentă declarație de ostilitate nu pare spontaneousă, ci rezultatul unui conflict de durată, alimentat de diferențe doctrinare, politice și teritoriale.

O relație marcată de controverse și influențe politice

De la începutul secolului XX, Patriarhia Constantinopolului, considerată „prima între egali” în ierarhia ortodoxă, a fost adesea în centrul unor dispute legate de autonomie și influență. În viziunea majoritară, acest statut conferă Patriarhiei Ecumenice un rol de conducere spirituală asupra celorlalte biserici autocefale, dar în același timp îl lasă deschis controverse legate de responsabilități și limite în exercitarea autorității.

Pentru Moscova, însă, această poziție a Patriarhului Bartolomeu a fost adesea percepută ca o amenințare la adresa influenței Rusiei în lumea ortodoxă, mai ales în contextul extinderii influenței geopolitice ruse în Balcani, Caucaz și alte regiuni. În ultimii ani, disputele legate de Ucraina, unde Patriarhia Ecumenică a recunoscut autocefalia Bisericii locale, față de poziția protecționistă a Bisericii Ortodoxe Ruse, au escaladat tensiunile.

Probleme istorice și canonice care alimentează conflictul

Substratul teologic și canonic al disputei este profund. Patriarhia Constantinopolului se bazează pe tradiții canonice adânc înrădăcinate, inclusiv pe Canonul 28 al Sfântului Fotie cel Mare, care stabilește dreptul de întâietate în cadrul Episcopiatului mondial pentru Constantinopol, dar nu și autoritatea supremă. În viziunea Moscovei, aceste interpretabile și uneori subiective norme canonice sunt manipulate pentru justificarea poziției de conducere a Patriarhiei Ecumenice, ceea ce Moscova consideră o încercare de a submina statutul său în cadrul Ortodoxiei mondiale.

Rădăcinile conflictului pot fi identificate și în contextul geopolitic. În ultimii ani, Kremlinul a încercat să-și întărească influența în Balcani și alte zone cu o prezență tradițional ortodoxă, oferind sprijin politic și financiar unor biserici locale și promovând o viziune naționalistă a ortodoxiei. În acest ambient, declarațiile de ostilitate la adresa Patriarhului Bartolomeu au fost de multe ori interpretate ca manifestări ale ambițiilor geopolitice ruse.

Tensiuni recente și perspective de viitor

Ultimul atac al Kremlinului a venit la scurt timp după declarațiile de susținere ale Patriarhului Ecumenic pentru autonomia Bisericii Ortodoxe din Ucraina, un fapt perceput ca o insultă directă la adresa Rusiei. Moscova a reacționat dur, acuzând Patriarhia Constantinopolului de „amestec în treburile interne ale Bisericii ruse” și de „susținerea unui alt model de organizare bisericească, contrar canonului”.

Analizând acest război rece, observatorii consideră că tensiunile nu se vor diminua în viitorul apropiat, cel puțin nu fără o intervenție diplomatică și religioasă. În timp ce Patriarhul Bartolomeu și restul episcopatului ecumenic se mențin fermi, încercând să apere autonomia și poziția lor, Kremlinul pare hotărât să-și reafirme prerogativele, oricât de mult ar tensiona echilibrul delicatei ierarhii ortodoxe.

În final, conflictul dintre Moscova și Patriarhia Constantinopolului nu este doar o dispută de autoritate în lumea bisericească, ci reflectă, în fond, dualitatea dintre influența spirituală și cea geopolitică, o tensiune care pare să persiste și să se intensifice în contextul geopolitic complex al Regiunii Balcanilor și nu numai. Rămâne de urmărit dacă vor exista inițiative de reconciliere, sau dacă această luptă pentru influență va continua să modeleze în mod dramatic peisajul religios și politic al Ortodoxiei mondiale.