Noua strategie națională de prevenire a consumului de droguri riscă să-și piardă eficiența din start, avertizează specialiști în domeniu

Reconfigurarea sistemului național de prevenire și combatere a consumului de droguri a fost anunțată recent de autorități, însă experții atrag atenția asupra unor lacune majore în implementare. În condițiile în care centrele de sănătate mintală urmează să preia atribuțiile fostelor centre județene antidrog în domeniul prevenirii, rezultatele prompte și concrete în lupta cu această problemă devin, deocamdată, incerte.

Lipsa specialiștilor, o problemă majoră la nivel de prevenire

Unul dintre cei mai avizați experți în combaterea drogurilor, Cătălin Ţone, evidențiază o problemă critică: „în centrele de sănătate mintală, care urmează să preia atribuţiile fostelor centre judeţene antidrog pe linia prevenirii, nu se poate face combaterea consumului de droguri, pentru că, cel puțin la momentul actual, acestea nu au specialiști care să îi ajute pe dependenți să lupte cu aceste adicții.”

Implicarea specialiștilor în domeniu, precum psihiatri, psihologi sau asistenți sociali specializați, este esențială pentru a putea oferi suport adecvat celor aflați în încercare, precum și pentru a institui programe eficiente de prevenire. În lipsa acestora, orice strategie riscă să fie lipsită de fundamentul necesar pentru a produce schimbări reale în comportamentele tinerilor sau adulților vulnerabili.

Sistemul noilor centre se află încă în stadiu de pregătire, iar efectele sunt incert

Implementarea noului sistem de prevenire nu a fost încă finalizată, iar personalul specializat este, în continuare, insuficient. Ministerul Sănătății și alte instituții implicate în proces susțin că se fac eforturi pentru a forma și angaja profesioniști în domeniul tratamentului și prevenirii dependențelor, însă acest proces durează și nu poate fi finalizat peste noapte. În această perioadă de tranziție, riscul ca programele de prevenire să fie ineficiente sau chiar inexistente în anumite zone rămâne unul real.

În plus, specialiștii avertizează că în lipsa unei acțiuni concertate, bine coordonate și susținute de experți, schimbările inițiate de autorități ar putea fi doar pe hârtie, fără un impact concret asupra numărului de consumatori de droguri. În special în zonele rural sau în comunitățile vulnerabile, unde resursele pentru prevenție sunt deja limitate, aceste riscuri sunt și mai mari.

Lipsa unui cadru clar pentru intervenție în cazul dependenților

Un alt aspect critic menționat de Cătălin Ţone este lipsa unor protocoale clare și a resurselor pentru intervenția în cazul celor deja dependenți. El subliniază că „din punct de vedere pragmatic, centrele de sănătate mintală trebuie să devină, pe termen lung, puncte de sprijin nu doar pentru prevenție, ci și pentru tratament. În prezent, însă, nu există suficiente cazuri de specialiști pregătiți pentru a putea face față acestei provocări.”

Astfel, cei care se luptă cu adicții riscă să îngroșească lista problemelor sistemului, întrucât, fără suport specializat, riscul recidivei și al complicațiilor medicale crește semnificativ.

Perspective și responsabilitate colectivă

În timp ce dezbaterile despre reformarea sistemului de prevenire continuă, perspectiva pe termen lung rămâne incertă. Specialiștii sugerează că, pentru ca noua strategie să aibă șanse de succes, trebuie integrate eforturile de formare a personalului, crearea unor centre specializate și dezvoltarea unor programe de suport pentru dependenți, chiar de la primele semne ale problemei.

Între timp, lipsa de personal calificat și resurse adecvate continuă să reprezinte principalele obstacole în prevenirea și combaterea consumului de droguri în România. În lipsa unei abordări coerente, consecințele vor continua să se resimtă în creșterea ratelor de consum și în dificultățile uriașe din sistemul de sănătate.

Se impune, astfel, o reformă profundă, nu doar legislativă, ci și structurală, pentru ca eforturile de prevenire să nu fie vanoare și pentru ca tinerii, în primul rând, să poată beneficia de sprijinul de care au nevoie pentru a rezista ispitelor și presiunilor din mediul social. Doar astfel, România poate spera la o reducere reală a acestei epidemii silențioase.