O fosilă celebră, considerată mult timp drept cea mai veche caracatiță din lume, s-a dovedit a fi, de fapt, altceva. Cercetătorii au descoperit că specimenul vechi de 300 de milioane de ani era, de fapt, o rudă a nautilului. Descoperirea a fost făcută folosind tehnici moderne de imagistică și a schimbat radical înțelegerea evoluției caracatițelor.

Fosila cu „opt brațe” dezvăluie secrete ascunse

Fosila, denumită inițial Pohlsepia mazonensis, a fost inclusă chiar și în Guinness World Records ca fiind cea mai veche caracatiță. Analizele realizate anterior au indicat prezența a opt brațe și alte caracteristici specifice acestor animale marine. Însă, folosind imagistica cu sincrotron, o tehnologie avansată care utilizează fascicule de lumină intense pentru a „scana” structuri invizibile, cercetătorii au descoperit adevărul. În interiorul fosilei, au fost identificate dinți minusculi. Această descoperire a schimbat complet interpretarea speciei.

Rezultatele cercetărilor, publicate în Proceedings of the Royal Society B, arată clar că Pohlsepia mazonensis nu era o caracatiță, ci mai degrabă o rudă a nautilului. Nautilul este o creatură marină cu mai multe tentacule și cochilie externă, considerată o „fosilă vie” datorită originii sale foarte vechi. Analiza dinților a indicat o structură de hrănire specifică moluștelor, cu un număr diferit de dinți față de cel al caracatițelor.

O greșeală veche de 300 de milioane de ani

Descoperirea a rezolvat un mister care a creat confuzie în comunitatea științifică timp de zeci de ani. Conform lui Thomas Clements, autorul principal al studiului, „se pare că cea mai faimoasă fosilă de caracatiță din lume nu a fost niciodată o caracatiță”. Cercetătorii au concluzionat că animalul s-a descompus parțial înainte de fosilizare, ceea ce i-a alterat forma. Acest proces a dus la interpretarea greșită a speciei, fiind confundată cu o caracatiță.

Dinții descoperiți corespund perfect cu cei ai unei alte fosile cunoscute, Paleocadmus pohli, găsită în aceeași zonă. Fosila a fost descoperită în statul Illinois, SUA. Cercetătorii au analizat-o pentru prima dată în anul 2000. Îndoielile asupra clasificării au existat de mult timp, dar abia tehnologiile moderne au permis testarea și obținerea unor rezultate concludente.

Repercursiuni asupra evoluției caracatițelor

Această descoperire schimbă semnificativ cronologia evoluției caracatițelor. Datele indică acum că acestea au apărut mult mai târziu, în perioada Jurasic. De asemenea, separarea evolutivă dintre caracatițe și rudele lor cu zece brațe, precum calmarii, ar fi avut loc în Mezozoic, nu cu sute de milioane de ani mai devreme, cum se credea.
„Este uimitor să ne gândim că un rând de dinți minusculi, ascunși în rocă timp de 300 de milioane de ani, a schimbat fundamental ceea ce știam despre momentul și modul în care au evoluat caracatițele”, a concluzionat Clements.