O expoziție specială dedicată pictorului Claude Monet și operelor sale inspirate de Veneția a fost deschisă la Muzeul Brooklyn din New York. Aceasta prezintă 37 de picturi realizate după cea mai singură vizită a artistului la orașul italian, unde a pictat celebrele clădiri Palatul Dogilor și Bazilica San Giorgio Maggiore, surprinse într-o atmosferă de vis.

Expoziția, intitulată „Monet și Veneția”, va fi deschisă publicului până pe 1 februarie 2026. Ea evidențiază o perioadă mai puțin cunoscută din viața marelui artist francez, care a acceptat cu reținere să însoțească soția sa, Alice Hoschede, în expediția din 1908. La acea vreme, Monet avea 68 de ani și prefera să rămână în Giverny, unde lucra la faimoasele sale picturi din seria „Nuferi”. Totuși, s-a îndrăgostit de oraș, ceea ce a dus la realizarea acestei serii de picturi, în ciuda faptului că a fost afectat profund de moartea soției în 1911.

Expoziția include arhive ale cuplului, precum cărți poștale și fotografii, precum și 19 tablouri care redau clădiri emblematice din Veneția, surprinse din diferite unghiuri și la diverse ore ale zilei. Elementul comun al lucrărilor este reprezentarea apei și a reflexiilor acesteia, specifică stilului impresionist al artistului, cunoscut pentru picturile sale din Normandia, Londra și seria „Nuferi”, expuse, de asemenea, la același muzeu.

Imaginea orașului Veneția devine, de asemenea, un alt punct focal al expoziției, fiind comparată cu alte reprezentări ale orașului realizate de artiști precum Canaletto, J.M.W. Turner sau John Singer Sargent. Pentru a oferi o experiență completă, expoziției i s-a adăugat un fundal muzical, o simfonie compusă special pentru acest eveniment de către Niles Luther, muzicianul rezident al muzeului. Această alegere face referire la modul în care criticii de artă, în anumite perioade ale carierei lui Monet, îl descriau în termeni muzicali, evocând o „simfonie a culorilor” și o armonie a mișcărilor de pensulă.

Intenția organizatorilor este ca vizitatorii să poată experimenta arta în cele mai diverse moduri, creând o conexiune profundă între lucrări și public.



Sursa articol