Primăria Sectorului 3, aparent imună la controale și acuzații de corupție, pare să fi fost din nou scena unor evenimente care ridică semne de întrebare privind integritatea și transparența administrației locale. În dimineața primei zile de concediu, un anunț surprins în mass-media a anunțat descinderea procurorilor DNA la domiciliul primarului Robert Negoiță, pentru un nou dosar de corupție. În timp ce mulți români se pregătesc pentru o pauză de câteva zile de relaxare, investigațiile și acuzațiile privind activitatea edilului și a anturajului său continuă să fie în centrul atenției.

Lansarea în spațiul public a veștii a readus în discuție istoricul dosarelor de corupție în care este implicat primarul. În perioada sa de mandat, Negoiță a fost vizat de patru anchete penale, însă până acum nimic concret nu a răsturnat status quo-ul, iar edilul rămâne în funcție, votat de majoritatea locuitorilor Sectorului 3 chiar de patru ori. Acum, cu un nou dosar în lucru, mulți se întreabă dacă situația nu va culmina cu schimbări majore în administrație, dar și dacă justiția română va reuși să se impună în fața unor interese bine întipărite în sistem.

Tensiunea crește în contextul în care activitatea primarului este percepută de critici ca fiind dominată de un stil de guvernare centrat pe interese de familie și afaceri private cu bani publici. În ultimele ani, primăria pe care o conduce s-a transformat, pare-se, într-un adevărat teren de joc pentru familia Negoiță, mai ales pentru fratele său, Ionuț, implicat în proiecte imobiliare de amploare. În fața Primăriei, un panou publicitar imens promovează proiectul Hils, unul dintre cele mai mari investitii imobiliare ale familiei, care a beneficiat de sprijin direct din partea edilului.

Activitatea fratelui, dar și legăturile cu proiectele din aproprierea primăriei, ridică întrebări despre modul în care banii publici sunt cheltuiți și despre transparența deciziilor. Foarte aproape de aceste zone, un lucru devine clar: primăria și proiectele familiei Negoiță funcționează ca un sistem bine închegat, în timp ce cetățenii se văd tot mai adesea neputincioși în fața unei administrații care pare să-și apere propriile interese.

Un exemplu concret al impactului negativ al acestor practici îl reprezintă asfaltarea străzii Iuliu Hățieganu, transformată în bulevard de către Negoiță în doar 60 de zile. Lucrarea, însă, s-a dovedit a fi neterminată și, după o investigație realizată de jurnalisti, s-a descoperit că drumul nici măcar nu fusese recepționat legal, fiind totodată și nesigure pentru trafic. La această situație se adaugă și alte probleme legate de gestionarea fondurilor publice, precum cazul Halei Laminor, unde fondurile publice utilizate pentru modernizare lipsesc de trasabilitate.

Cu toate acestea, edilul continuă să nege acuzațiile și susține că „nu-și ajută fratele”, ci îi face „un deserviciu”. Întrebarea care rămâne, însă, este dacă aceste explicații sunt suficiente pentru a acoperi un întreg sistem de interese și practici discutabile, multiple anchete și investigații evidențiind o anumită tendință de a proteja și perpetua aceste structuri.

Anchetatorii și presa de investigație avertizează că, în ciuda tuturor semnalelor de alarmă, justiția română nu pare să-și fi făcut datoria pe deplin în cazul Negoiță, iar implicarea familiei sale în managementul orașului rămâne un mister greu de clarificat. În timp ce se așteaptă următorii pași, întrebarea dacă DNA sau alte organisme de control vor reuși să demonteze acest sistem devine tot mai acută, într-un moment în care, pentru mulți cetățeni, încrederea în instituții pare tot mai afectată.

Poate că, până la soluționarea finală, un „drum de deserviciu” către adevăr și transparență trebuie să se ceară și să se urmeze, chiar și dacă asta înseamnă să fie pavă cu bune intenții, dar pline de provocări.