Turcia investește masiv într-un proiect ambițios, Canalul Istanbul, care vizează să devină o rută de navigație majoră, similară Canalului Suez. Această inițiativă, evaluată la 23 de miliarde de euro, vine în contextul în care Europa caută alternative la căile maritime existente, iar tensiunile din Strâmtoarea Ormuz sporesc interesul pentru rute alternative.
Canalul Istanbul: Un nou jucător pe scena maritimă
Canalul Istanbul, proiectat să lege Marea Neagră de Marea Marmara, promite să redefinească fluxurile comerciale globale. Construcția acestei căi navigabile, paralelă cu Strâmtoarea Bosfor, ar oferi Europei o rută de transport similară Canalului Suez, capabilă să gestioneze un număr impresionant de nave. Proiectul, estimat să fie finalizat până în 2027, este văzut de președintele Recep Tayyip Erdoğan ca un catalizator pentru economia turcă.
Prin acest demers, Turcia are intenția să monetizeze traficul de tranzit, similar cu practicile Egiptului prin Canalul Suez și cu cele ale Panamei. Potrivit estimărilor, investiția totală de 23 de miliarde de euro este împărțită între construcția canalului propriu-zis și dezvoltarea zonelor adiacente.
Implicații geopolitice și economice ale noilor rute maritime
Creșterea tensiunilor în Strâmtoarea Ormuz a amplificat interesul pentru căi navigabile alternative. Totodată, performanța financiară impresionantă a Canalului Suez a demonstrat importanța căilor navigabile artificiale. Acestea permit perceperea de taxe de tranzit, spre deosebire de strâmtorile naturale. Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării stipulează că navele au dreptul la trecere în tranzit prin strâmtorile utilizate pentru navigația internațională, iar țările riverane nu pot percepe taxe pentru această trecere.
Situația devine mai complexă în contextul tensiunilor dintre Iran și Washington, cu Teheranul dorind să impună taxe pentru navele care traversează Strâmtoarea Ormuz. Acest lucru evidențiază importanța noilor coridoare maritime cu taxă, care ar putea influența rutele comerciale globale și veniturile canalelor existente.
Rutele maritime alternative și impactul economic
Apariția noilor coridoare maritime cu taxă are loc într-un moment în care perturbările de pe rutele maritime majore încep să afecteze economia globală. Devierile de rute cresc durata tranzitului și, implicit, costurile de transport. Statele sunt astfel forțate să regândească rutele de aprovizionare.
Canalul Suez a generat venituri de aproximativ 40 de miliarde de dolari între 2019 și 2024.
Autoritatea Canalului Suez estimează venituri de aproximativ 8 miliarde de dolari în anul fiscal 2026/2027, crescând la circa 10 miliarde în anul următor, în timp ce FMI proiectează câștiguri de până la 11,9 miliarde de dolari până în 2029/2030, pe măsură ce tensiunile din Marea Roșie se reduc.
Veniturile Canalului Suez au fost de 449 de milioane de dolari între 1 ianuarie și 8 februarie 2026, cu 1.315 nave tranzitând ruta.
