Europa intră într-o etapă critică în domeniul comunicațiilor spațiale. Până nu demult, internetul prin satelit era perceput ca o soluție pentru acoperirea zonelor izolate sau pentru creșterea vitezei de transfer a datelor. Astăzi, însă, comunicarea prin satelit devine o componentă de infrastructură strategică, vitală pentru securitatea națională, economia și politica europeană. Într-un context global în care dependența de servicii externe, precum cele oferite de SpaceX și alte companii private, ridică semne de întrebare privind reziliența și autonomia, Uniunea Europeană pune bazele propriului sistem de comunicații spațiale: IRIS2.

IRIS2 – o soluție europeană pentru controlul comunicațiilor critice

IRIS2 reprezintă un proiect ambițios, menit să ofere Uniunii Europene un sistem de sateliți de comunicare proprie, construit pe o rețea de aproximativ 290 de sateliți plasați pe mai multe orbite. Obiectivul principal este acoperirea nevoilor de comunicații securizate, atât pentru guverne și instituții publice, cât și pentru sectorul civil și comercial. În condițiile în care, în ultimii ani, lecțiile geopolitice și conflictele regionale au evidențiat cât de vulnerabile pot fi infrastructurile de comunicare dependente de entități externe, Europa încearcă acum să reducă această dependență.

„UE vrea să-și creeze o alternativă proprie, cu accent pe comunicații securizate pentru guverne și instituții, dar și cu promisiunea unei conectivități comerciale pentru cetățeni și companii”, explică oficialii europeni. Miza nu este doar tehnologică, ci și strategică: în viitor, controlul asupra rețelelor de sateliți devine o condiție pentru gestionarea situațiilor de criză, război sau atacuri cibernetice. Astfel, IRIS2 trebuie să devină o punte de siguranță pentru comunicațiile esențiale, garantând securitatea și autonomie europeană.

De ce Europa vrea să implementeze IRIS2 mai devreme decât planul inițial

Deși termenul oficial pentru inițializarea serviciilor IRIS2 era 2030, recent autoritățile europene au anunțat planuri concrete prin care să accelereze lansarea anumitor capabilități. Potrivit comisarului european pentru apărare și spațiu, Andrius Kubilius, trebuie să fie pregătite „primele servicii în 2029”, mai devreme decât planul inițial. Această apropiere de termen nu înseamnă însă că proiectul va fi finalizat în totalitate până atunci. Însă, anumite funcționalități, în special cele dedicate securității guvernelor și agențiilor de stat, pot deveni operaționale mai devreme, subliniază oficialii europeni.

Implementarea IRIS2 va fi etapizată, pornind de la baza deja existentă a sistemului GOVSATCOM. Acest proiect folosește sateliți deja operaționali, deținuti de state membre, și permite crearea unei rețele de comunicații securizate pentru utilizări guvernamentale și militare. Ulterior, începând cu 2030, se va lucra la operaționalizarea completă a infrastructurii proprii, care să ofere un control total asupra rețelei, reducând astfel dependența de soluții externe precum cele oferite de Elon Musk.

Dependența de Starlink și provocările tehnologice ale Europei

Un aspect vital al strategiei europene îl reprezintă „ruperea” de influența serviciilor satelitare ale companiilor private din afara Uniunii, în special Starlink. Deși serviciile SpaceX sunt deja operaționale și acoperă vaste zone, Europa vizează crearea propriului sistem, care să asigure continuitate și securitate în situații de criză. Însă, această tranziție are limite clare: constelația Starlink, cu o infrastructură masivă și ritm de lansări rapid, rămâne o infrastructură dificil de egalat pe termen scurt și mediu.

UE recunoaște că, în prezent, are anumite întârzieri în privința lansării și a apărării spațiale, în comparație cu actori precum SUA. De aceea, politica europeană se bazează pe soluții hibride, în care se combina utilizarea constelației de sateliți existenți cu dezvoltarea infrastructurii proprii, pentru a construi o reziliență de durată. În același timp, se pune accent pe capacități mai avansate de avertizare timpurie și pe alte componente de apărare spațială, pentru a crea o rețea națională și europeană capabilă să răspundă la amenințările actuale și viitoare.

În final, noile planuri pentru IRIS2 indică o viziune pe termen lung, în care controlul asupra comunicațiilor vor deveni un pilon pentru independența și securitatea națională a Europei. Prioritatea nu mai este doar viteza sau acoperirea geografică, ci suveranitatea tehnologică, în contextul unui peisaj geopolitic în continuă schimbare. Lansările timpurii și dezvoltarea treptată a infrastructurii spun mult despre cât de conștientă devine UE de necesitatea de a avea propriile sale „chei” pentru controlul comunicațiilor critice, în era digitală și spațială.