Bruxellesul întoarce din nou atenția asupra unui proiect vechi, dar mereu amânat, și anume creare unui organism european de reglementare a tehnologiei digitale – un super-regulator ambițios, independent, bine finanțat și cu putere de decizie clară. Schimbările globale, presiunile din partea Statelor Unite și recentele scandaluri de pe piața tehnologică au readus în discuție necesitatea unui astfel de corp centralizat, menit să gestioneze rapid și eficient evoluțiile din domeniul digital și să lupte cu riscurile majore generate de platforme precum X (fosta Twitter).

### De ce acum se cere un super-regulator european pentru tehnologie

De mai multă vreme, relațiile UE cu SUA în zona de reglementare digitală au fost marcate de tensiuni, iar criza actuală le-a accentuat. În timp ce platforme globale precum Facebook, Google sau X domină ecosistemul internetului european, există colegi în Parlamentul European și în Comisie care susțin că aplicarea legilor poate deveni vulnerabilă în condițiile în care aceiași instituții care sancționează corporațiile americane trebuie, de asemenea, să negocieze cu Washingtonul pe alte dosare sensibile.

Recent, o sursă de tensiune a fost amendarea platformei X, în mai 2022, cu 120 de milioane de euro, cea mai mare sancțiune aplicată până acum pentru încălcarea regulilor digitale europene. Aceasta a fost urmată de reacții vehemente din partea Washingtonului și de măsuri decisive din partea instituțiilor americane, inclusiv restricții pentru oficiali europeni, precum fostul comisar Thierry Breton, deținător al arhitecturii reglementărilor digitale europene. Aceste evenimente au amplificat cele aproape inevitabile întrebări despre eficiența și coerența procesului de reglementare a tehnologiei la nivel european.

### Cazul Grok și fragmentarea normativă

Un alt motiv pentru actuala revizuire a strategiei digitale europene îl reprezintă scandalul legat de Grok, un inovator sistem de inteligență artificială integrat în X. Acest caz a evidențiat fragilitatea actualei arhitecturi de reglementare, unde o platformă trebuie să respecte în același timp reguli diferite în funcție de natura sa: ca platformă, trebuie să se conformeze legislației privind riscurile sistemice și conținutul ilegal; ca produs AI, se impun reguli speciale pentru deepfake-uri, protecția utilizatorilor și prevenirea abuzurilor.

Procesul devine și mai complicat pe fondul legislației naționale, unde distribuirea de imagini intime fără consimțământ se încadrează adesea în domeniul penal, iar aceste divergențe generate de multinaționale și autorități naționale accentuează nevoia unei reglementări unice, rapide și coerente la nivelul întregii Uniuni. În plus, mai multe state europene au început deja să ia măsuri proprii, includând investigații și restricții temporare, ceea ce întărește ideea că un organism centralizat, un “super-regulator”, ar putea coordona mai eficient răspunsurile la astfel de incidente.

### Provocări și perspective

Crearea unui astfel de super-regulator ar aduce un plus de claritate și predictibilitate, eliminând conflictele între diversele instituții europene și oferind un răspuns mai prompt la abuzuri, deepfake-uri sau alte forme de manipulare digitală. Pentru utilizatorii obișnuiți, această reformă ar însemna o protecție mai eficientă, rapidă, în fața riscurilor unui online tot mai agresiv și complex.

Însă această viziune întâmpină și obstacole de natură politică. Multe guverne sunt reticente să cedeze controlul asupra unei noi structuri, temându-se de pierderea suveranității naționale și de birocratizarea excesivă. În plus, în timp ce dezbaterea despre un organism de reglementare european devine tot mai acerbă, există riscul ca tot acest proces să se transforme într-un pretext pentru amânarea deciziilor concrete.

Ultimele evoluții indică însă clar faptul că UE vrea să își asume un rol mai hotărât pe scena digitală mondială. Rămâne de văzut dacă va reuși să transforme această inițiativă într-un adevărat “polițist” digital, capabil să asigure un echilibru între inovare, siguranță și respectarea drepturilor cetățenilor – în condițiile în care ecuația globală a tehnologiei evoluează și devine tot mai complexă.