Înaintea întâlnirii de la Anchorage dintre Donald Trump și Vladimir Putin, cea mai mare îngrijorare referitoare la Ucraina era ca discuțiile dintre cei doi lideri să nu se încheie cu un simplu „acord de pace”.

Declarațiile lui Trump despre posibile „schimburi teritoriale” sugerau că Statele Unite ar fi putut accepta transferul definitiv al unor teritorii ucrainene către Rusia, în contextul reluării relațiilor economice ruso-americane.

Totuși, acest scenariu nu s-a concretizat. Astfel, Ucraina nu a fost împinsă într-o situație potențial dezastruoasă, în care ar fi fost nevoită să refuze un acord deja acceptat de Trump.

Simbolic, întâlnirea a fost extrem de controversată. Militarii americani au întins literalmente un covor roșu pentru președintele rus, Putin, un inculpat pentru crime de război, care a invadat un stat suveran și a declanșat cel mai sângeros conflict din Europa de după 1945. Liderul rus a fost invitat să iasă din izolare.

La conferința de presă de la finalul întâlnirii, Putin părea mulțumit – și avea motive. Trump a renunțat, cel puțin pentru moment, la declarațiile despre intensificarea sancțiunilor împotriva Rusiei și a aprobat ideea rusului privind un acord de pace de ansamblu, în locul unui armistițiu temporar, urmat de negocieri de pace, ceea ce inițial fusese propus de Ucraina și Europa.

Totuși, pentru Putin, Anchorage-ul a fost și o ocazie ratată. Natura nesoluționată a rezultatului, fără un document final oficial, le oferă europenilor și ucrainenilor șansa de a încerca să-i influențeze opinia lui Trump după întâlnire.

Putin a fost conștient de această posibilitate și le-a atras atenția europenilor și ucrainenilor să nu „sădească probleme în procesul de pace”. În realitate, Rusia, Europa și ucrainenii, aflați sub influența europeană, par să urmeze același mod de abordare bazat pe strategie de a-l linguși și a-i valida obsesii, evitând orice contraargumente.



Sursa articol