Chitanța de mână, o dovadă, nu un act de proprietate: Cum poți legitima un imobil cumpărat fără acte
Mii de români se confruntă cu situația de a deține imobile cumpărate în trecut, adesea prin simple chitanțe de mână, fără a avea însă un act de proprietate valabil din punct de vedere legal. Această practică, deși frecventă, poate genera multiple probleme, de la imposibilitatea de a vinde sau moșteni un bun, până la riscul pierderii acestuia. Avocata Oana Bran explică pe înțelesul tuturor implicațiile unei astfel de situații.
„Chitanțele de mână făcute în urmă cu mulți ani sunt valabile în instanță doar ca dovadă, nu sunt acte de proprietate”, spune avocata. „Dacă vă aflați într-o astfel de situație, trebuie să știți că acel bun dobândit printr-o chitanță de mână nu poate fi vândut sau donat și nici nu poate fi moștenit. În cazul în care doriți să deveniți proprietari, trebuie să vă adresați instanței de judecată, să invocați uzucapiunea și să obțineți o hotărâre judecătorească”. Această precizare scoate în evidență o realitate juridică: fără un act autentic sau o hotărâre judecătorească, dreptul de proprietate nu este recunoscut oficial.
Cum funcționează uzucapiunea, calea legală spre proprietate
Legea română stabilește clar că pentru vânzarea-cumpărarea imobilelor este necesară forma autentică, adică un act notarial. În lipsa acestui act, transferul proprietății nu produce efecte juridice. De asemenea, fără înscrierea în cartea funciară, dreptul de proprietate nu este opozabil terților. Cu alte cuvinte, chiar dacă o persoană locuiește într-un imobil și a plătit pentru el, proprietar legal este în continuare cel înscris în acte.
Există totuși o cale legală pentru cei aflați în această situație: uzucapiunea. Aceasta este o modalitate de dobândire a dreptului de proprietate prin posesia continuă, publică și pașnică a unui imobil, pe o perioadă determinată de lege. În prezent, Codul Civil prevede, în anumite condiții, un termen de 10 ani pentru uzucapiune.
Pentru a obține proprietatea prin uzucapiune, este necesară o acțiune în instanță. Dosarul pentru uzucapiune cuprinde mai multe documente, printre care: chitanța de mână (ca probă), documente fiscale (dovada plății impozitelor), acte de la primărie, extras de carte funciară, documentație cadastrală și mărturii ale unor persoane care pot confirma posesia. Instanța va analiza dacă posesia a fost exercitată ca de un adevărat proprietar și, dacă sunt îndeplinite condițiile, va pronunța o hotărâre judecătorească. Ulterior, aceasta se înscrie în cartea funciară.
Alte posibilități și riscuri implicate
În unele cazuri, dacă vânzătorul sau moștenitorii acestuia sunt cunoscuți, se poate solicita în instanță o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare. Această procedură este însă, adesea, mai complicată și depinde de existența altor dovezi.
Este esențial de reținut că o chitanță de mână nu echivalează cu un act de proprietate, chiar dacă s-a plătit integral imobilul. Ea este doar o dovadă a înțelegerii, nu un titlu de proprietate valabil. Fără un act notarial sau o hotărâre judecătorească, bunul rămâne într-o zonă juridică nesigură, cu riscuri mari.
În prezent, zeci de mii de procese pentru uzucapiune sunt înregistrate anual în instanțele din România, demonstrând amploarea fenomenului și nevoia de clarificare a situației juridice a imobilelor deținute fără acte de proprietate.
Sursa: Playtech.ro
