China transformă un deșert celebru: Taklamakan, oază de speranță (și de plante)

Un colț din deșertul TAKLAMAKAN, cunoscut drept „Marea Morții”, dă semne de viață. Un program de împădurire derulat de autoritățile chineze, început în 1978, a reușit să schimbe în mod vizibil marginile acestui deșert imens. Studiile arată că vegetația plantată absoarbe o cantitate măsurabilă de dioxid de carbon, transformând o zonă aridă într-un posibil model pentru alte regiuni afectate de deșertificare.

Inițiativa face parte din „Three-North Shelterbelt Program”, o strategie ambițioasă de protejare a mediului. Obiectivul inițial a fost să oprească extinderea deșertului, să reducă furtunile de nisip și să protejeze terenurile agricole. S-au plantat arbori și arbuști rezistenți, în special în zonele unde apa din topirea zăpezilor putea susține vegetația.

Cercetătorii au observat că, în sezonul umed (iulie-septembrie), vegetația de la marginea deșertului reduce concentrația de CO₂ din atmosferă cu aproximativ 3 părți per milion. Chiar dacă nu se compară cu o pădure tropicală, este o schimbare notabilă pentru o zonă considerată cândva „vid biologic”. În plus, proiectul a contribuit la reducerea eroziunii eoliene și la diminuarea furtunilor de nisip, aducând beneficii directe comunităților locale.

Un impact real, dar nu o soluție-minune

Este important de menționat că, deși impresionant, impactul acestui proiect este limitat la scară globală. Autorii studiului subliniază că, chiar dacă întregul deșert TAKLAMAKAN ar fi acoperit cu vegetație, ar absorbi doar o fracțiune mică din cele aproximativ 40 de miliarde de tone de carbon emise anual la nivel global.

Valoarea reală a proiectului constă în demonstrarea fezabilității împăduririi chiar și în condiții climatice extreme. TAKLAMAKAN poate deveni un model pentru alte regiuni aride, arată cercetările, dacă există planificare pe termen lung, finanțare și continuitate politică.

De la „Marea Morții” la o sursă de speranță climatică

Deșertul TAKLAMAKAN rămâne un loc dur și periculos, dar schimbarea este vizibilă. Marginile sale au început să joace un rol în absorbția CO₂, modificând astfel percepția asupra locului. De la un simbol al sterilității, o parte din „Marea Morții” devine o potențială dovadă că terenurile considerate pierdute pot fi recuperate, măcar parțial, în lupta împotriva schimbărilor climatice.

Studiile privind impactul precis al acestui proiect continuă, oferind date valoroase pentru alte inițiative similare.