O hartă digitală recentă a rețelei de drumuri a Imperiului Roman a adus o revelație surprinzătoare: aceasta este de două ori mai extinsă decât se credea anterior. Înainte, imagina rețelei de drumuri urma doar rutele principale, dar noua cercetare, prezentată într-un studiu publicat într-o revistă de știință, arată că lungimea totală a rețelei, inclusiv drumurile secundare, atinge aproape 300.000 de kilometri, ceea ce reprezintă aproape dublul estimărilor anterioare. Această nouă hartă este comparată cu o versiune digitală a unei aplicații de cartografiere, precum Google Maps, dar specializată pentru drumurile romane.

Această resursă digitală de înaltă calitate este disponibilă gratuit și reproduce rețeaua rutieră a Imperiului Roman pe întreaga sa întindere, de la Europa, până în Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Datele au fost colectate din surse arheologice, hărți istorice, imagini aeriene și satelitare, și sunt conectate la o bază de date, fiind accesibile și citabile în mod direct, ca parte a unui proiect de cartografiere modernă.

Cel mai important element al acestor descoperiri îl reprezintă rețeaua de drumuri mai puțin cunoscute, denumite „minore”. Până acum, majoritatea studiilor s-au concentrat pe arterele principale, folosite pentru controlul militar și documentate prin vestigii evidente. Noul atlas scoate în evidență însă rețeaua locală, formată din drumuri ce leagă ferme, cariere, sate mici și alte așezări rurale, multe dintre acestea fiind invizibile sau înlocuite în infrastructura modernă. Prin combinarea diverselor surse, cercetătorii au reușit să le plaseze în imaginea de ansamblu.

Structura acestei rețele este acum redată ca o panza de păianjen, mai extinsă și mai distribuită decât imaginea tradițională a drumurilor convergente spre Roma. Sistemul nu era doar un aranjament radial, ci reprezentă o rețea densă și complexă, care conecta în interiorul provinciilor nu doar drumurile principale, ci și rețele locale ce susțineau comerțul, mobilitatea civilă și economia regională. Astfel, infrastructura nu lega doar centrul imperial de periferie, ci conecta între ele diverse zone și comunități ale întregii regiuni.

Deși această hartă reprezintă o estimare foarte precisă, autorii subliniază că o parte din informații se bazează pe inferențe, cercetate prin topografie și modele peisagistice, mai ales în zone fără vestigii clare. În consecință, harta nu este definitivă, ci un instrument în continuă actualizare, care poate fi extins cu noi date și descoperiri.

Această resursă digitală schimbă modul în care interpretăm geografia și arheologia antichității romane. În trecut, studiile se concentrau pe rutele principale, dar acum, putem înțelege mai bine funcționarea zilnică a imperiului, bazată pe rețele extinse de drumuri locale și interconectări. În plus, descoperirea arată cât de mult această infrastructură a influențat peisajul european, continuând să modeleze trasee rutiere chiar și după căderea Romei, secole mai târziu.



Sursa articol