Astronomii au asistat la o coliziune planetară spectaculoasă, similară celei care a format Luna
O echipă de cercetători de la Universitatea din Washington a observat o coliziune violentă între două planete dintr-un sistem stelar aflat la mii de ani-lumină distanță. Evenimentul, rar și important pentru știința planetară, oferă o perspectivă unică asupra modului în care sistemele planetare se formează și evoluează. Studiul, publicat recent, detaliază modul în care astronomii au detectat semnalele unei coliziuni cosmice masive, asemănătoare cu impactul care se crede că a creat Luna.
Descoperirea vine într-un moment de interes crescut pentru cercetătorii care studiază formarea planetelor. Observarea unui asemenea eveniment „aproape în timp real” este excepțională și oferă indicii cruciale despre procesele haotice care modelează sistemele stelare. Impactul observat, prin natura sa, ridică întrebări importante despre modul în care planetele asemănătoare Pământului se formează și evoluează.
O stea „anormală” dezvăluie o catastrofă cosmică
Totul a pornit de la comportamentul neobișnuit al stelei Gaia20ehk. Inițial, steaua părea normală, similară Soarelui nostru, cu variații de luminozitate mici și previzibile. Datele istorice indicau o luminozitate constantă până în jurul anului 2016. Apoi, au apărut trei scăderi scurte de luminozitate, urmate de un comportament haotic, descris de autori ca fiind „ieșit din comun” pentru o astfel de stea.
Cercetătorii au fost inițial nedumeriți de aceste schimbări. Scăderile de luminozitate pot avea mai multe cauze, de la praf și activitate stelară până la corpuri care trec prin fața stelei. Însă, în cazul lui Gaia20ehk, combinația dintre scăderile de luminozitate și degradarea semnalului optic nu se potrivea cu modelele cunoscute, îndemnând astronomii să analizeze și domeniul infraroșu. Aici, instrumentele au detectat o creștere a semnalului infraroșu, indicând prezența materialului fierbinte, sugerând o coliziune planetară care aruncă roci și praf în spațiu.
Se presupune că cele două planete nu s-au ciocnit instantaneu, ci prin mai multe interacțiuni violente, unele „de tatonare”, înainte de impactul final. Această desfășurare în etape face cazul cu atât mai spectaculos, oferind o cronologie a unei catastrofe orbitale.
Implicații pentru înțelegerea formării Lunii și a vieții
Descoperirea este deosebit de importantă datorită asemănării sale cu modelul formării Lunii. Teoria dominantă susține că, în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, Pământul a fost lovit de un corp de mărimea planetei Marte, numit Theia. Resturile acestui impact ar fi format, în timp, Luna. Observațiile de la Gaia20ehk aduc o validare, datorită distanței norului de resturi de stea – similară distanței dintre Pământ și Soare. Acest detaliu sugerează că evenimentul s-a produs într-o zonă a sistemului unde s-ar putea forma planete de tip teluric, asemănătoare Pământului.
Studiul are implicații directe și pentru astrobiologie. James Davenport, unul dintre autorii principali, a subliniat importanța de a afla cât de rar a fost evenimentul care a creat sistemul Pământ-Lună. Dacă astfel de coliziuni sunt rare, condițiile care au făcut Pământul propice vieții ar putea fi mai neobișnuite decât se crede. Dacă impacturile sunt comune, ar putea exista mai multe lumi stâncoase cu sateliți mari, influențând istoria planetelor.
În următorii ani, instrumente precum Observatorul Vera C. Rubin ar putea contribui la descoperirea multor alte coliziuni similare. Davenport estimează că s-ar putea identifica până la 100 de noi impacturi planetare.
Sursa: Playtech.ro
