Un vechi fluier din os, cu o vârstă de aproximativ 3.300 de ani, a fost descoperit în situl arheologic Akhetaten, fostă capitală a Egiptului antic, construită de tatăl regelui Tutankhamon. Potrivit unui studiu recent prezentat de revista științifică Live Science, citată de Agenția de știri Agerpres, acesta reprezintă primul exemplar de fluier din os descoperit în Egiptul antic și, cel mai probabil, a fost folosit de un „ofițer de poliție” sau supraveghetor, care avea sarcina să controleze muncitorii ce lucrau la un mormânt regal, cu mii de ani în urmă.

„Este foarte unic”, a declarat pentru Live Science cercetătoarea Michelle Langley, profesor asociat de arheologie la Universitatea Griffith din Australia.

Arheologii implicați în Proiectul Amarna au descoperit fluierul în 2008, în timpul săpăturilor într-un sit din Akhetaten, dar analiza detaliată a avut loc abia recent. Orașul este cunoscut pentru fondatorul său, faraonul Akhenaton, care a încercat să schimbe religia egipteană, promovând înlocuirea venerării mai multor zei cu adorarea lui Aton, zeul soarelui. Capitala, înființată în jurul anului 1347 î.Hr., a funcționat doar aproximativ 15 ani și a fost abandonată după decesul faraonului. Mai târziu, regele Tutankhamon a readus în practică vechiul panteon egiptean.

Fluierul, deși foarte simplu, oferă informații despre activitățile localnicilor care nu făceau parte din elite. Acesta are o singură gaură și este confortabil de ținut în mână, după cum a spus Langley. Cercetătorii au realizat o replică a fluierului folosind un os deget de vacă proaspăt și au descoperit că forma naturală a capătului osului creează o suprafață ideală pentru a suflat peste gaură, permițând astfel utilizarea sa ca instrument muzical.

Fluierul a fost găsit într-un loc numit Satul de Piatră, situat lângă un alt sit numit Satul Lucrătorilor. Ambele așezări cel mai probabil au fost locuințe pentru muncitori implicați în construirea mormântului regal. Echipa de arheologi, condusă de cercetătorii Anna Stevens și Barry Kemp de la Universitatea din Cambridge, a observat că aceste sate aveau o rețea de drumuri și structuri mici, ce ar fi putut servi ca puncte de observație pentru supraveghetori, asigurând protecția zonei sacre, inaccesibilă doar celor autorizați, după cum se arată în studiul publicat în revistă internațională.



Sursa articol