Conform Descopera: Când cumpărăturile devin o dependență: Oniomania și semnele ei alarmante
Pentru mulți, shoppingul reprezintă o modalitate plăcută de relaxare sau o ocazie de a achiziționa ceva util. Totuși, pentru unii, acest act devine un refugiu emoțional și un impuls greu de controlat, ieșind din sfera nevoilor reale și transformându-se într-un mecanism de gestionare a anxietății, tristeții sau a unui sentiment de gol interior. Psihologii identifică acest comportament sub denumirea de oniomanie sau tulburare de cumpărături compulsive. Deși nu este recunoscută ca un diagnostic distinct în manualele de referință, cercetările o consideră o formă de dependență comportamentală, caracterizată prin pierderea controlului, preocupare excesivă pentru cumpărături și consecințe negative asupra vieții personale și financiare.
Cum recunoști semnele cumpărăturilor compulsive
Identificarea oniomaniei implică observarea mai multor comportamente specifice. Printre acestea se numără accesarea constantă a site-urilor de cumpărături, chiar și fără intenția de a achiziționa, dar ajungând totuși la plasarea unor comenzi. De asemenea, apare impulsul de a cumpăra un obiect pentru cineva, din dorința de a ajuta sau de a se simți util, chiar dacă nu este responsabilitatea personală și resursele financiare nu permit acest lucru. Dificultatea de a refuza oferte promoționale, precum cele „doar azi” sau „la o reducere mare”, este un alt indicator. Cumpărăturile pot aduce o calmare temporară, urmată de sentimente profunde de vinovăție. Obiectele nefolosite acumulate în dulapuri, sub pretextul că ar putea fi utile ulterior, dar rămânând neatinse, semnalează, de asemenea, o problemă.
Persoanele afectate tind să se compare constant cu ceilalți, simțind că nu au niciodată suficient pentru a fi satisfăcute. Cheltuielile depășesc adesea posibilitățile financiare, ducând la datorii sau la sacrificarea altor necesități de bază pentru plata facturilor. Reclamele, postările de pe rețelele sociale sau imaginile inspiraționale pot declanșa imediat impulsul de a cumpăra, făcând individul extrem de receptiv la orice mesaj de marketing. Se manifestă tendința de a justifica achizițiile, chiar și în contradicție cu realitatea, invocând motive precum „merit asta” sau „o să-mi fie util”. Tentativele de a renunța la acest comportament se dovedesc adesea eșuate, revenindu-se rapid la obiceiurile anterioare. În relații, afecțiunea poate fi exprimată prin cadouri constante, utilizând cumpărăturile ca mijloc de a câștiga aprecierea sau iubirea celorlalți. De asemenea, se poate manifesta tendința de a ascunde achizițiile sau de a minți pentru a evita întrebări incomode sau critici din partea apropiaților. Dacă aceste situații apar frecvent, este posibil ca mecanismul creierului de căutare a recompensei și alinării emoționale să fie asociat cu actul cumpărării, formând un tipar comportamental consolidat în timp.
Factorii care contribuie la apariția oniomaniei
Nu există o cauză unică pentru oniomanie; mai degrabă, este vorba despre o combinație de factori. Stima de sine scăzută, nevoia de validare, anxietatea, depresia și impulsivitatea joacă roluri importante. Expunerea constantă la reclame și reduceri, facilitatea cumpărăturilor online și experiențele din copilărie, în care afecțiunea era condiționată de daruri materiale, pot favoriza apariția acestui comportament. Pentru unele persoane, cumpărăturile devin o metodă temporară de a umple un gol emoțional, însă senzația de satisfacție este de scurtă durată, iar ciclul vicios se reia.
Pași către transformare și recuperare
Transformarea începe prin conștientizarea impulsului înainte de a acționa. În momentul în care apare nevoia de a cumpăra, este utilă o auto-analiză pentru a identifica emoția subiacentă – stres, plictiseală, singurătate sau anxietate. Uneori, o simplă pauză, o plimbare sau câteva exerciții fizice pot diminua intensitatea impulsului. Recunoașterea și celebrarea progreselor, chiar și în cazul unei săptămâni fără achiziții compulsive, sunt esențiale. Analizarea tentațiilor și a strategiilor de rezistență adoptate poate oferi noi perspective.
În cazurile persistente, terapia cognitiv-comportamentală (CBT) a demonstrat rezultate pozitive în gestionarea tulburării de cumpărături compulsive. Căutarea sprijinului din partea prietenilor de încredere sau alăturarea unor grupuri specializate pot oferi un sentiment de apartenență și înțelegere. Este important de subliniat că solicitarea ajutorului profesionist nu este o slăbiciune, ci un pas curajos către recuperare. Cu timpul, impulsurile, deși pot să nu dispară complet, devin mai rare și mai ușor de gestionat, permițând persoanei să își recapete controlul asupra deciziilor de cumpărare.
Shoppingul compulsiv a fost explorat și în cultura populară, filmul „Confessions of a Shopaholic” (2009) ilustrând mecanismele acestui comportament, de la reglarea emoțională la acumularea datoriilor și dificultatea de a renunța la obicei. Chiar dacă este o comedie romantică, filmul subliniază realitatea fenomenului și posibilitatea schimbării atunci când problema este recunoscută și abordată.
Cercetările arată că impulsul de a cumpăra activează circuite cerebrale similare celor implicate în alte comportamente recompensatoare, prin eliberarea dopaminei. Persoanele cu oniomanie folosesc adesea cumpărăturile pentru a-și regla emoțiile, nu din necesitate reală, iar multe achiziții impulsive ajung să fie nefolosite, aducând ulterior sentimente de vinovăție. Terapia cognitiv-comportamentală este recunoscută ca o metodă eficientă în reducerea acestui tip de comportament.
Sursa: Descopera
