România importă tot mai multe fructe și legume, în timp ce producția internă nu ține pasul cu cererea. Balanța comercială pe acest segment continuă să se deterioreze, chiar dacă exporturile de preparate din fructe și legume generează venituri importante. Scăderea importurilor, observată recent, nu maschează o tendință de fond: dependența de produsele din import se accentuează.
Reculul importurilor, o falsă speranță
Scăderea importurilor de preparate din fructe și legume cu 5% recent nu este un semn de redresare. Reculul s-a datorat mai degrabă unui consum mai redus, nu unei explozii a producției autohtone. România exportă anual preparate din fructe și legume în valoare de peste 130 de milioane de euro. Cu toate acestea, avansul exporturilor nu a fost suficient pentru a echilibra balanța comercială.
Categoria preparatelor din fructe și legume este a patra cea mai importantă din punctul de vedere al valorii importurilor. În ultimii zece ani, atât importurile, cât și deficitul comercial din acest sector s-au dublat. Această evoluție negativă este pusă pe seama lipsei unei producții interne capabile să satisfacă cererea.
Cele mai importate produse sunt legumele preparate, congelate sau necongelate, care reprezintă peste 40% din totalul importurilor din această categorie. Conservele de fructe vin și ele puternic din urmă. În 2024, circa 23% din importurile de preparate din fructe și legume au fost reprezentate de fructe și alte părți comestibile de plante preparate sau conservate.
Produsele de import, tot mai prezente pe rafturi
Magazinele din România oferă tot mai multe produse importate. De la mazăre congelată din Polonia și spanac ambalat în Belgia, până la bulion realizat din concentrat de tomate provenit din afara Uniunii Europene, rafturile sunt pline. Pe fondul diversificării consumului și al presiunii asupra prețurilor, produsele de import câștigă teren.
Lipsa capacităților de procesare este unul dintre motivele principale pentru care România rămâne dependentă de importuri. Deși există producție locală de fructe și legume, infrastructura industrială nu este suficient de dezvoltată pentru a transforma materia primă în produse cu valoare adăugată. Doar câțiva jucători mari reușesc să intre constant în marile lanțuri de magazine. Restul producătorilor operează la scară mică.
Producătorii locali se confruntă cu costuri ridicate, un sezon de producție mai scurt și mai puține spații protejate comparativ cu state precum Turcia, Grecia, Spania sau Polonia. Investițiile în procesare rămân limitate, chiar dacă există proiecte în derulare prin programul INVESTALIM, ale căror efecte ar urma să se vadă în anii următori.
În ultimii ani, producătorii locali au cerut sprijin mai mare din partea guvernului. Nicușor Dan, președintele României, a declarat că guvernul Bolojan are un plan pentru a sprijini producătorii locali, dar nu a oferit detalii concrete despre măsuri.
