În anii ’80, sub regimul comunist, o categorie de oameni care practicau comerțul pe cont propriu era văzută cu dispreț și urmărită de autorități. Acești “bișnițari” erau acuzați că pun umărul la parazitarea economiei, dar, în realitate, ofereau o soluție pentru populația care se confrunta cu penuria de alimente și bunuri de larg consum. Românii erau nevoiți să caute alternative pentru a-și procura necesitățile zilnice, iar bișnițarii își asumau riscul de a le oferi aceste produse, adesea la prețuri mai mari decât cele oficiale.

Fenomenul bișniței a fost larg mediatizat în epocă, cu ziare care portretizau “bișnițarii” în descrieri sumbre și îi acuzau de parazitarea economiei. Regimul comunist a căutat să controleze producția și comerțul, considerându-i “speculanți” și urmărindu-i pe cei care încercau să se descurce pe cont propriu. Cu toate acestea, lipsurile din economia românească și politica de austeritate a epocii Ceaușescu au făcut ca bișnițarii să devină o necesitate pentru mulți români.

Bișnițarii erau văzuți ca o amenințare pentru autoritățile comuniste, care încercaseră să oprească fenomenul, dar erau tolerați de sistem, deoarece ofereau o soluție pentru populația care se confrunta cu penuria. Ziarele vremii recunoșteau indirect lipsurile din economia românească și acuzau bișnițarii că profitau de pe urma acestor disfuncții. Cu toate acestea, bișnițarii reușeau să ofere produse care nu erau disponibile în magazine, cum ar fi țigări, gumă de mestecat și cosmetice.

După 1990, modul în care au fost priviți cei care încercau să prospere din comerț s-a schimbat treptat, iar termenul de “bișnițar” a început să fie asociat cu antreprenorii care au reușit să contribuie la dezvoltarea economiei românești. Primele magazine private din București, care ofereau produse diferite de cele ce se găseau în mod normal în magazinele socialiste, au devenit populare printre români. Antreprenorii care au deschis aceste magazine au avut curajul de a investi într-o piață nouă și de a oferi produse de calitate, care au contribuit la schimbarea percepției asupra comerțului privat.

Comerțul a devenit o soluție pentru numeroși români care căutau să supraviețuiască într-o economie în tranziție. Mulți oameni au decis să se dedice comerțului, din nevoia de a găsi un mijloc de supraviețuire sau intuind oportunitățile oferite de acea perioadă. Chiar dacă clișeele negative legate de bișnițari au persistat, acești oameni au reușit să contribuie la dezvoltarea economiei românești și să ofere o alternativă pentru populația care se confrunta cu penuria de produse.

În concluzie, bișnițarii au avut un rol important în economia românească sub regimul comunist și în perioada de tranziție. Deși au fost văzuți cu dispreț și urmăriți de autorități, ei au reușit să ofere o soluție pentru populația care se confrunta cu penuria de produse. Prin curajul și inițiativa lor, bișnițarii au contribuit la dezvoltarea economiei românești și au deschis calea pentru antreprenorii care au urmat.