Vinul românesc se menține pe podiumul internațional, însă succesul în rândul medaliilor nu pare să se traduce în recunoaștere sau pe piețele externe și în consolidarea unui brand național de prestigiu. În ultimii ani, România a reușit să obțină recunoaștere pentru calitatea vinurilor sale, dar diferența dintre meritul acordat în competiții și impactul în comerțul exterior rămâne una semnificativă.

### Toate drumurile nu duc încă spre o strategie unitară

De zeci de ani, exporturile de vin ale României evoluează pe o pantă lentă, departe de potențialul pe care îl demonstrează cramele din țară. În timp ce în alte regiuni vinicole de pe glob, precum Franța sau Italia, brandingul și marketingul strategic au devenit piloni de dezvoltare, în România aceste aspecte rămas uneori la îndemâna fiecărei mici afaceri, fără o coordonare clară. Această fragmentare a eforturilor produce, de fapt, o perdea de fum peste potențialul de promovare la scară largă a vinurilor românești.

Criticul de vin și expertul în domeniu, Marinela Ardelean, subliniază: „Lipsa unei strategii comune face ca eforturile producătorilor să rămână fragmentate, iar imaginea românească în lumea vinului să fie mai degrabă un mozaic de povești individuale, decât o poveste coerentă de țară.” În aceste condiții, chiar dacă România reușește să își asigure medalii și recunoașteri în cadrul concursurilor internaționale, aceste realizări nu devin automat și un catalizator pentru creșterea notorietății pe piețele unde concurența este acerbă.

### De ce nu se traduce medalionul în creștere economică?

Pentru mulți producători locali, medaliile câștigate reprezintă o recunoaștere importantă a eforturilor, însă adesea acestea nu schimbă fundamental poziționarea pe piață. Existența acestor premii nu se traduce imediat în creșteri semnificative ale exporturilor sau în crearea unui brand de țară vizibil și respectat internațional. „Percepțiile vechi, cauzate de lipsa unei strategii de promovare și de calitatea percepută în mod eronat, persistă”, explică Marinela Ardelean.

Pe lângă aceste provocări, lipsa unei campanii de promovare consistente, care să comunice valoarea autentică a vinurilor românești, face ca ele să fie adesea trecute cu vederea de consumatorii din afara granițelor. În plus, infrastructura și prezența pe marile platforme de distribuție internațională sunt, de asemenea, puncte slabe în infrastructura de export a vinurilor autohtone.

### Perspective pentru un viitor mai promițător

Specialiștii din industrie spun că, pentru ca vinul românesc să își croiască un loc de top pe piețele externe, este nevoie de o abordare strategică care să concentreze eforturile în promovarea consistentă, în alinierea și crearea unui brand național. Aceasta ar presupune investiții în marketing, dar și în educarea consumatorului global despre specificul, calitatea și diversitatea vinurilor autohtone.

De altfel, în ultimul an, au început să apară semne de schimbare: asocierea mai strânsă între crame, participarea comună la târguri internaționale și inițiative de promovare care țintesc direct publicul de pe piețele externe. Cu toate acestea, pentru ca aceste măsuri să dea roade, este nevoie ca și autoritățile să susțină mai mult domeniul viticulturii ca domeniu strategic, nu doar ca o industrie de nișă.

În final, dacă România succesul la concursuri va continua, important este ca aceste succese să fie canalizate în campanii de promovare și branding bine țintite. Doar așa, vinul românesc va putea să nu mai fie doar o surpriză plăcută, ci și un nume respectat pe mapamond, cu o prezență fermă și percepție pozitivă în ochii consumatorilor internaționali. Este un drum în care cooperarea și strategia pe termen lung pot face diferența, transformând tradiția și calitatea în recunoaștere globală.