Imaginea nu trebuie inclusă.
Ai trimis un mesaj. Apoi altul. Și încă unul. Persoana pare activă online, dar nu răspunde. În cele din urmă, dispare complet, fără o explicație. Este o experiență dureroasă, cunoscută sub numele de ghosting, care, potrivit unui studiu recent, este adesea o strategie de evitare a disconfortului, mai degrabă decât un semn de indiferență totală.
De ce unii aleg să se facă nevăzuți
Studiul din 2024, publicat în Journal of Experimental Psychology: General, a analizat motivele din spatele ghosting-ului. Concluzia, deși nu tocmai plăcută, sugerează că mulți dintre cei care recurg la această practică o fac pentru a evita disconfortul unei conversații dificile sau a unei confruntări directe. Preferă tăcerea, considerând-o o cale mai ușoară decât gestionarea emoțiilor celuilalt.
Psihologul Darcey Powell, de la Texas A&M University-Corpus Christi, explică faptul că ghosting-ul este frecvent în două situații principale: când cineva vrea să evite o confruntare sau când se simte inconfortabil în cadrul interacțiunii. De exemplu, o persoană care nu mai este interesată de o relație poate amâna mesajul de încheiere, până când dispariția devine totală. Similar, teamă de reacții negative poate determina pe cineva să aleagă să dispară complet. Această tendință este mai pronunțată la persoanele cu stil de atașament evitant, care se retrag atunci când relațiile devin prea intense.
Ghosting-ul în era digitală
Mediul digital a facilitat apariția ghosting-ului. Interacțiunile online reduc contactul direct. Lipsa cercurilor sociale comune și a contextelor în care vă puteți revedea accidental, diminuează considerabil consecințele dispariției. Un studiu realizat pe 626 de adulți din Spania a arătat că fenomenul este mai frecvent în rândul tinerilor și are o incidență mai mare în relațiile formate online. Distanța, în acest caz, reduce responsabilitatea.
Când nu vezi reacția celuilalt și nu ești nevoit să o gestionezi, alegerea tăcerii devine mult mai facilă. Așa dispare o comunicare clară și se instalează confuzia.
Impactul emoțional al ignorării
Ghosting-ul doare mai mult decât un refuz direct. Cercetările conduse de Naomi Eisenberger, la UCLA, arată că respingerea socială activează aceleași zone din creier implicate în durerea fizică. Lipsa unei explicații creează stres, deoarece creierul caută un răspuns și nu îl găsește. Acest lucru duce la ruminație, reluarea repetată a situației în încercarea de a înțelege ce s-a întâmplat.
În absența unui răspuns clar, mintea încearcă să completeze singură golurile. Interpretările apar rapid, concentrându-se adesea asupra persoanei afectate. Întrebările despre ce s-a spus greșit sau ce s-ar fi putut face diferit nu găsesc răspuns. Un studiu din 2025 în Personal Relationships arată că victimele ghosting-ului rămân atașate emoțional, verificând profilul celuilalt la fel de frecvent ca într-o relație activă. Lipsa unui final menține sentimentul de așteptare și teama de a nu fi destul de bun.
Nicușor Dan, actualul președinte al României, a subliniat importanța comunicării directe în cadrul unei conferințe de presă recente la București, afirmând că „Transparența este fundația încrederii, iar ghosting-ul erodează această fundație”.
