Producția de televizoare OLED, deși oferă imagini spectaculoase, rămâne un proces costisitor și complicat, ceea ce explică prețurile ridicate și diferența clară față de alternativele LCD. În ultimii ani, aceste diferențe devin tot mai evidente, mai ales pe diagonale mari, unde calitatea superioară a imaginii compensează în ochii consumatorilor și investitorilor diferențele de cost. În centrul acestei povești se află tehnologia însăși, care, deși promite un contrast și o claritate nemaipomenit de intense, vine cu provocări substantiale în ceea ce privește volumul de producție și randamentul.

De ce costă atât de mult un panou OLED?

Fabricarea ecranelor OLED implică echipamente de foarte mare precizie, ale căror ajustări și calibrare costă. Randamentul, adică procentul de panouri fără defecte dintr-un lot, joacă un rol crucial în costuri. În cazul tehnologiilor hibride precum QD-OLED, unde straturile trebuie să fie extrem de uniforme, indiferent dacă vorbim de pixelii care emit lumină sau de depuneri, fiecare generație reprezintă o investiție în îmbunătățirea proceselor și tehnologiei. De exemplu, dacă randamentul scade, costurile pe unitate se dublează, fiind nevoie de mai mult material, energie și timp pentru a produce un ecran bun.

Pe lângă costurile variabile, producția de OLED presupune și costuri fixe semnificative. O fabrică funcționează, în medie, la capacitate redusă, dar trebuie să suporte cheltuieli legate de utilități, personal, mentenanță și amortizarea echipamentelor. Astfel, chiar dacă o linie produce numai jumătate din potențial, prețul unui televizor OLED rămâne ridicat, întrucât investiția de bază nu poate fi redusă la nivelul unui atelier obișnuit.

Dimensiunea, un factor cheie pentru costuri și defecte

Dimensiunile ecranurilor OLED influențează direct și costurile. La diagonale de 55 sau 65 de inci, producția este mai eficientă, mai ales pentru că șansele ca un defect minuscul să fie vizibil pe ecran sunt mai mici. Însă, odată ce trecem peste această limită, spre 77, 83 sau chiar 97 de inci, costurile cresc exponențial. Deși totul pleacă de la o coală de material, pe măsură ce suprafața devine mai mare, pierderile de material și riscurile de rebut se amplifică. “Practic, nu plătești doar pentru mai mult ecran, ci și pentru probabilitatea mai mare de rebut și pentru faptul că pe o foaie de producție încape mai puțin produs vandabil”, explică specialiștii.

Ce face ca OLED-ul să fie atât de atractiv?

Cu toate aceste costuri, totuși, tehnologia OLED rămâne una de referință în domeniul vizualului. Fiecare pixel emis independent poate fi complet stins, rezultând un negru absolut, fără lumină scăpată, precum la LCD. Aceasta duce la un contrast aproape infinit și imagini cu detalii incredibile în scene întunecate. În plus, timpii de răspuns foarte rapizi asigură o redare clară a mișcărilor rapide, fie că e vorba de jocuri, filme sau sport, reducând efectul de blur și ghosting.

De asemenea, tehnologia a progresat și în privința luminozității. În timp, modelele moderne pot atinge niveluri superioare de vârf HDR, ceea ce a dus la apropierea de performanțele LCD-urilor foarte luminoase. Cu toate acestea, pe scena luminoasă exterioară sau în camere extrem de bine iluminate, LCD-ul continuă să aibă un avans în ceea ce privește forța brută a luminii.

Când e nevoie de OLED și când nu?

Dincolo de performanțele tehnice, alegerea unui televizor OLED depinde de utilizare și de buget. Pentru cei care doresc experiența de cinema acasă, cu un contrast extraordinar și un unghi larg de vizualizare, un model de 55 sau 65 de inci oferă cel mai bun raport calitate-preț. La aceste dimensiuni, concurența acționează pentru reducerea prețurilor, iar randamentele de producție sunt mai bune.

Pe măsură ce diagonala crește, prețul crește, nu neapărat doar pentru mărimea în sine, ci și pentru riscurile și dificultățile tehnice asociate. În plus, dacă locuitorii camerei petrec mult timp uitându-se pe același canal sau jocuri statice, trebuie să țină cont de posibilitatea retainer-ului sau burn-in-ului, fenomene în care imaginea statică devine temporar sau permanent vizibilă. În astfel de cazuri, un LCD, în special un mini-LED de calitate, poate fi o alternativa mai relaxată.

Pe termen lung, pe măsură ce procesele de fabricație se maturizează și randamentele cresc, diferența de preț între OLED și LCD se va reduce. Pentru consumatorii care își doresc calitate superioară și sunt dispuși să investească într-un tehnologie dificil de produs, OLED rămâne o alegere premium. Însă, specialiștii avertizează că această diferență se micșorează rapid, deschizând calea pentru mai multă disponibilitate și pentru o ofertă mai variată, chiar și pentru diagonale mai mari.

Această tehnologie, deși costisitoare, promite să devină tot mai accesibilă, iar în următorii ani, evoluțiile în procesul de fabricație vor fi decisive pentru a face OLED-ul o opțiune mai practică pentru un public mai larg.