axa autoritară pare slăbită de războiul din ucraina și concentrată pe propriile negocieri comerciale, scrie wall street journal, într-un context în care președintele venezuelei, nicolás maduro, se confruntă cu o creștere a președinței militare americane, despre care donald trump afirmă că urmărește înlăturarea sa, principalii aliați ai caracasului oferă cel mult sprijin simbolic, o situație care amintește de reacția lor în momentele de tensiune maximă pentru iran, care s-a regăsit singur în fața loviturilor israelului și statelor unite.

timp de aproape două decenii, venezuela a încercat să construiască o rețea de parteneri antiamericani — de la rusia și china la cuba și iran — în speranța formării unui echilibru global capabil să contracareze influența washingtonului, însă, potrivit analizei realizate de jurnalista kejal vyas, planul nu a dat rezultatele dorite, astăzi, ryan berg, director al programului pentru americi din cadrul centruilui pentru studii strategice și internaționale de la washington, afirmă că așa-numita axă a autoritarismului pare mult mai solidă în perioadele de calm, dar în momentele de criză se dovedește aproape inexistentă.

reacția washingtonului și impactul regional sunt teme de actualitate, administrația trump nu a precizat dacă operațiunile americane se vor extinde la lovituri asupra teritoriului venezuelei, în ultimele trei luni, atacurile asupra unor ambarcațiuni suspectate de trafic de droguri în marea caraibilor și oceanul pacific au provocat peste 80 de decese, criticii acțiunilor afirmă că acestea echivalează cu execuții extrajudiciare și provoacă îngrijorare în rândul aliaților statelor unite, tot mai reticenți să împărtășească informații de intelligence, potrivit analiștilor, capacitatea aliaților venezuelei de a interveni direct este limitată, cuba, iran și nicaragua se confruntă cu dificultăți economice severe.

rusia și china — cei mai influenți parteneri ai caracasului — au sprijinit anterior țara sud-americană cu echipamente militare, instruire și asistență financiară, însă resursele lor sunt în prezent restrânse, surse citate de wsj afirmă că rusia continuă să ofere sprijin tehnic pentru aeronave și sisteme de apărare antiaeriană, în același timp, două petroliere identificate de uniunea europeană ca transportând petrol rusesc supus sancțiunilor au sosit recent în venezuela, aducând condensat necesar pentru procesarea petrolului greu — crucial pentru exporturile către china, totuși, experții subliniază că aceste acțiuni au un impact limitat în cazul unei confruntări directe cu statele unite.

presiuni economice și priorități internaționale sunt la ordinea zilei, moscova este afectată de costurile războiului din ucraina, iar beijingul se confruntă cu încetinirea economică internă, în plus, negocierile comerciale și diplomatice pe care cele două state le poartă cu administrația trump reduc disponibilitatea de a investi capital politic într-o criză legată de venezuela, vladimir ruvinski, profesor de relații internaționale la universitatea icesi din columbia, afirmă că rusia nu va putea oferi mai mult sprijin venezuelei decât a făcut-o deja, un model similar s-a observat și în cazul iranului, deși rusia și china au oferit sprijin diplomatic în timpul conflictului de 12 zile dintre teheran și israel, nu au intervenit militar, nici după loviturile americane din iunie asupra unor obiective nucleare iraniene.

schimbarea echilibrului economic este o temă importantă, în perioada lui hugo chávez, resursele petroliere ale venezuelei au permis construirea unor legături economice extinse cu beijingul, havana și teheranul, însă, după preluarea puterii de către maduro în 2013, scăderea producției petroliere și crizele interne au provocat un colaps economic, generând îndoieli în rândul creditorilor, chiar și așa, unii parteneri au continuat să ofere sprijin punctual, iranul a trimis transporturi reduse de combustibil pentru a compensa deficitul intern, iar rusia a preluat o parte din operațiunile de comercializare a petrolului pe piața neagră, atât moscova, cât și beijingul au menținut recunoașterea diplomatică a lui maduro, chiar și după ce statele unite au considerat că alegerile prezidențiale din iulie 2024 au fost fraudate.

în concluzie, axa autoritară pare slăbită și concentrată pe propriile negocieri comerciale, în timp ce președintele venezuelei se confruntă cu o creștere a prezenței militare americane, principalii aliați ai caracasului oferă cel mult sprijin simbolic, reacția washingtonului și impactul regional, presiunile economice și prioritățile internaționale, precum și schimbarea echilibrului economic sunt teme de actualitate, care arată că planul venezuelei de a construi o rețea de parteneri antiamericani nu a dat rezultatele dorite, și că axa autoritară se confruntă cu dificultăți economice și politice majore.