Google a anunțat în noiembrie 2025 inițiativa Project Suncatcher, un program „moonshot” ce vizează dezvoltarea unor constelații de sateliți funcționând ca centre de date pe orbită. Acest proiect se înscrie în eforturile companiei de a găsi soluții sustenabile pentru creșterea exponențială a cererii de procesare și stocare a datelor, în condițiile unei presiuni din ce în ce mai mari asupra resurselor de pe Pământ.

De ce energia solară din spațiu nu poate fi exploatată la scară totală

Fizicienii și inginerii spațiali avertizează asupra limitărilor captării energiei solare din spațiu. Deși Soarele produce o energie de aprox. 3,8 x 10^26 wați, consumul global de electricitate în 2023 a fost de aproximativ 3,4 terawați. Diferența este enormă, dar această disproporție face ca ideea de a valorifica integral energia solară să fie nerealistă.

Captarea totală a energiei solare implică construirea unei sferă Dyson, o structură teoretică ce ar înconjura complet soarele. Cercetătorii au concluzionat însă că această construcție este imposibilă din cauza materialelor disponibile, tehnologiei și riscului de destabilizare gravitațională.

Chiar și panourile solare moderne, eficiente în spațiu, pot converti doar o parte limitată a spectrului solar. Creșterea eficienței rămâne o provocare tehnologică deosebită, iar conceptul de a capta energia solară total în spațiu rămâne în stadiu de speculații SF.

Centre de date pe orbită: promisiuni, limite și alternative

Principalul motiv pentru proiectele de centre de date în spațiu vizează reducerea emisiilor și presiunii asupra resurselor terestre. Google, de exemplu, a raportat o creștere de 51% a emisiilor, iar estimările indică că în 2026 acestea vor atinge nivelurile Japoniei.

Utilizarea energiei solare orbitale și răcirea naturală în vid ar putea diminua aceste probleme. Însă, costurile ridicate și dificultățile tehnice legate de lansare și mentenanță sunt obstacole semnificative. Transmiterea datelor masive înapoi pe Pământ complică procesul, din cauza limitărilor de lățime de bandă și necesităților de poziționare precisă a constelațiilor de sateliți.

Inițiative precum cele din China, precum Three-Body Computing Constellation, testează procesarea datelor direct în spațiu pentru aplicații speciale. Totuși, expansiunea către centre complete pentru AI sau stocare masivă implică rețele extensive de panouri solare orbitale și investiții uriașe, fiind un scenariu încă departe de realizare.

Necesitatea de a reduce consumul energetic și impactul asupra mediului face ca mutarea problemelor în spațiu să fie doar o soluție temporară. În timp ce proiecte precum Suncatcher ridică întrebări despre viitorul infrastructurii digitale, provocările tehnice și financiare reale rămân majore, iar soluțiile durabile trebuie căutate în prezent pe sol.

Este esențial ca eforturile de a dezvolta infrastructură digitală eficiente și sustenabilă să fie însoțite de monitorizarea continuă a evoluțiilor tehnologice și a studiilor de fezabilitate, pentru a asigura un progres realist și responsabil.