Lia Savonea, maestră a aparențelor și a formalismului în Justiție

În lumea justiției din România, unde deciziile sunt adesea percepute ca fiind rezultatul direct al faptelor și probelor, figura Lia Savonea a reușit să se impună printr-un stil diferit: cel al aparențelor. De aproape patru ani, ea ocupă poziția de șefă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar în spatele acestei funcții aparent solide se ascunde un mod de a face justiție care mai mult favorizează formalismul decât analiza concretă a faptelor.

Un stil controversat: aparențele peste realitate

Spre deosebire de judecători sau șefi de instanțe care pun accentul pe probe, dovezi și argumente solide, Lia Savonea pare să prefere o abordare bazată pe formalități și documentație excesivă. Într-un discurs mai puțin oficial, un fost colaborator a surprins acest mod de operare: „Dacă e vreo calitate (dintre multele) pe care o are Lia Savonea, șefa Înaltei Curți, dar pe care nu i-a recunoscut-o nimeni, aceea este de a face ca aparențele să pară mai puternice decât faptele.” Iar această afirmație pare să capete și mai multă greutate, în condițiile în care stilul său de lucru a fost deseori criticat pentru birocrație excesivă și evitarea deciziilor clare și rapide.

Această metodă de a acționa are, în opinia multora, un dublu efect: pe de o parte, mărește formalismul în instanțe și în organismul judiciar, pe de altă parte, diluează responsabilitatea, chiar dacă pare să dea impresia unei decizii bine cântărite. „Singura condiție e ca ele, aparențele, să fie ambalate în suficiente hârtii, cu suficiente ștampile, astfel încât să sufoce faptele,” adaugă același fost colaborator.

Contextul și controversele din jurul liderului instanței supreme

Lia Savonea a devenit o figură influentă în justiție în urma numirii sale în 2019, într-o perioadă marcată de tensiuni între parchete, instanțe și factorii politici. Criticii acuză însă că stilul său procedural, aproape ritualic, contribuie la perpetuarea blocajelor administrative și la întârzierea luării unor decizii importante pentru justiție.

Pe de altă parte, susținătorii acesteia o văd drept un garant al stabilității și respectării regulilor în instanță, chiar dacă uneori aceste reguli par să fie folosite mai mult ca un scut decât ca un mijloc de a ajunge la adevăr. În ultimele luni, însă, tot mai mulți au început să pună sub semnul întrebării dacă metoda ei contribuie cu adevărat la reformarea sistemului, sau dacă păstrează mai degrabă status quo-ul.

Birocrație versus eficiență în justiție

Un aspect important al carierei lui Savonea îl reprezintă angajamentul aparent față de proceduri, care, în practică, adesea îngreunează și adâncesc procesele judiciare. Într-un mediu în care rapiditatea și claritatea deciziilor sunt esențiale pentru încrederea publicului în justiție, stilul său birocratic a fost uneori perceput ca un obstacol.

Recent, criticile s-au accentuat, iar vocile din sistem solicită reforme distincte pentru a simplifica și a transparența procesele. În această chestiune, Lia Savonea pare să continue pe aceeași linie, punând în valoare formalismul, în tradiția unei justiții birocratice unde aparența devine prioritară.

O perspectivă ambivalentă asupra mandatului său

Care vor fi următoarele încercări în cariera Lia Savonea? În timp ce mulți se întreabă dacă stilul său va ceda în fața presiunilor pentru reformă, alții cred că această abordare formalistă va încăpea în contur doar dacă va fi însoțită de voința politică pentru schimbare reală. În timp ce controversa continuă, ramâne de văzut dacă sistemul judiciar românesc va reuși să depășească obstacolele birocratice și să valorifice deciziile ferme, transparent și în interesul justiției, sau dacă va rămâne în mrejele aparențelor, unde formalismul prevalează asupra faptelor.