Pe măsură ce discuțiile despre inteligența artificială devin din ce în ce mai alarmiste, prezicând pierderea masivă a locurilor de muncă sau chiar sfârșitul economiilor de pensii, o perspectivă mai pragmatică și profund realistă își face loc în dezbaterile globale. În centrul acesteia se află ideea că, înainte ca AI-ul să-ți „fure” jobul, este foarte posibil ca el să aducă o creștere semnificativă a costurilor pentru construcții, energie și mentenanță, schimbând astfel din temelii modul în care funcționează infrastructura economică. Iar această transformare nu trebuie privită ca o veste negativă, ci mai degrabă ca o recalibrare a accentului în economia globală.

Infrastructură și forța de muncă calificată: de la software la construcție

La Forumul Economic Mondial de la Davos, CEO-ul Nvidia, Jensen Huang, a subliniat un aspect adesea neglijat în discuțiile despre AI: dincolo de software și aplicații, implementarea sa la scară largă înseamnă extinderea considerabilă a infrastructurii fizice. El vorbește despre centre de date, fabrici de cipuri, rețele electrice, sisteme de răcire, dar și despre meseriași precum instalatori, electricieni, sudori sau tehnicieni de mentenanță. Huang susține că dacă lumea dorește să devină cu adevărat dependentă de AI, trebuie să construiască „straturile de jos” ale tehnologiei, iar acest proces requiere forță de muncă specializată.

Întrebat despre impact, el a ilustrat ideea printr-un model simplu, definind AI drept un „tort” format din cinci straturi: aplicații, modele, cloud, cipuri și energie. Mesajul clar este că valorificarea potențialului economic enorm al AI-ului necesită, înainte, construcția fundației: hardware de ultimă generație, centre de calcul și o infrastructură energetică robustă. În discursul său, Huang a menționat chiar salarii de ordinul sutelor de mii de dolari pentru cei implicați în construcția acestor „fabrici ale viitorului”, deoarece cererea este atât de mare, iar oferta de specialiști atât de limitată.

Schimbarea natura joburilor: de la înlocuire la redefinire

Un alt punct esențial dezvoltat de Huang se referă la percepția asupra locurilor de muncă. Mulți se întreabă dacă AI va duce la dispariția masivă a profesiilor tradiționale, mai ales în domeniile „white collar”. Însă, exemplul radiologiei servește ca o demonstrație clară: tehnologia nu-i înlocuiește pe specialiști, ci le extinde productivitatea. În loc să reducă numărul de radiologi, AI îi ajută să analizeze mai rapid imagini, să vadă mai mulți pacienți și, în mod paradoxal, să crească cererea pentru astfel de profesioniști.

Aceasta schimbă complet discuția, mutând accentul de la „AI înlocuiește” la „AI schimbă modul în care muncim”. În realitate, impactul în primă fază este o redistribuire a sarcinilor: mai puțină rutină, mai multă responsabilitate în luarea deciziilor, relații directe cu clienții sau pacienții, și control sporit asupra calității. Chiar dacă nu toate profesiile vor fi la fel de puține afectate, această abordare arată că tranziția nu trebuie să fie dramatică sau apocaliptică.

Ce înseamnă pentru Europa și România?

Discuția despre infrastructură nu se aplică doar la nivel global sau național, ci și în contextul specific al Europei și, în mod particular, al României. Liderii de la Davos accentuează faptul că țările trebuie să trateze infrastructura AI precum drumurile sau rețelele energetice, investind în propriile capacități și dezvoltând resursele locale. În cazul Europei, această strategie ar putea preveni dependența de giganți tehnologi și ar stimula crearea de modele și aplicații adaptate specificității culturale și lingvistice.

Pentru România, oportunitatea constă în dezvoltarea sectorului de infrastructură tehnologică. Boom-ul centrelor de date, proiecte energetice și investițiile în automatizări industriale creează o cerere tot mai mare pentru specialiști în electricitate, instalații, HVAC industrial, mentenanță și securitate. Piața muncii deja resimte această schimbare, cu salarii tot mai generoase pentru meseriașii specializați, deoarece aceste profesii nu pot fi „scale-up” simplu, ca software-ul.

Pentru a profita de această evoluție, este esențial ca Georgia să-și concentreze eforturile în calificarea personalului tehnic și în înființarea de infrastructură de calitate. Specialiștii în domenii precum sudură, automatizări sau mentenanță devin astfel cheie pentru viitorul economic al țării, făcându-i mai greu de înlocuit și, totodată, mai competitivi.

În final, afirmațiile din cadrul Davos aduc un mesaj optimist: AI-ul va aduce schimbări, dar acestea nu trebuie să fie însoțite de panică. În multe cazuri, această revoluție tehnologică va însemna mai multă construcție și extindere a infrastructurii, de la cabluri și țevi, până la stații electrice și clădiri inteligente. În economie, orice schimbare profundă se măsoară nu doar în numărul de joburi pierdute, ci și în infrastructura nouă care face posibil viitorul digital. Iar pentru România, această viziune deschide oportunități concrete și tangibile pentru dezvoltare durabilă și angajare în domenii tehnice esențiale pentru evoluție.