Daniel David se retrage de la conducerea Ministerului Educației.

A anunțat următoarele: “Exact după un an de când am fost invitat să fiu ministru al Educației și Cercetării (22 decembrie 2024), i-am cerut prim-ministrului să mă elibereze din funcția de ministru, prin demisie, iar recent am obținut confirmarea. Deși demisia este unilaterală, am dorit ca plecarea mea să fie amiabilă, la fel ca întreaga noastră colaborare.

Aș fi putut refuza funcția de ministru, nefiind un om politic, dar am ales să o accept pentru că era necesar să pun binele public mai presus de confortul personal și profesional în aceste vremi grele pentru țara noastră. Așadar, mi-am îndeplinit rolul de ministru cu rigurozitate, integritate și respect față de oameni și instituții și am făcut tot ce-am putut în numele rațiunii și bunăstării comune. Astăzi, consider că mi-am îndeplinit această datorie. Nu mi-am ales aceste momente, nici problemele acestora, doar modul în care să le confrunt. Reformele pornite, deciziile luate și cadrul instituțional pus în mișcare de la Raportul QX – Întrebări (Q) relevante pentru a găsi soluții eficiente prin care să înfruntăm Necunoscutul (X) prezentului și viitorului – pot continua fără prezența mea în acest rol. Mandatele sunt, natural, limitate, iar instituțiile trebuie să rămână funcționale chiar și după ce pleacă cei care le-au servit temporar. A fost un an dificil, am ales să rămân când ar fi fost mai simplu să plec. Am păstrat direcția corectă în fata presiunii și am preferat responsabilitatea în locul abandonului, iar cred că asta va conta pentru educația și știința țării în anii următori.

Motivul pentru retragerea mea nu este complex și nu trebuie construită o poveste de spionaj în jurul ei: nu am dorit o carieră politică, ci am acceptat temporar calitatea de ministrul educației în decembrie 2024 și din nou în iunie 2025, pentru a ajuta țara și sistemul nostru de educație și cercetare în timpurile de criză. În această ocazie, decizia mea de a mă retrage este finală!

Simt că, dacă rămân mai mult, linia dintre mine și meseria mea (mă consider în primul rând un psiholog) ar fi trecută și bugetul de pe anul 2026 ar trebui stabilit de ministrul ce va fi responsabil cu implementarea acestuia. Așa am stabilit cu prim-ministrul cand am acceptat al doilea mandat. În perioada de acum înțeleg și respect mai mult rolul politic, dar alegerea mea este cea profesională în prezent! În acest sector pot oferi, pe termen lung, valoare țării mele. Voi fi în continuare angajat pentru o Românie modernă prin educație și știință, iar în caz de necesitate știu că voi putea fi găsit și nu voi ezita să ajut, dacă pot.

Pe durata mandatului meu, am fost cerut să demisionez de multe ori, mai ales de partidele de opoziție și organizații sindicale, fie din cauza alegerilor euroatlantice (de la numirea mea), fie pentru că reformele pe care le-am pornit sunt unele fundamentale, care schimbă sistemul. Dar, așa cum am spus, retragerea mea poate veni (1) prin acțiunea Parlamentului, (2) la cererea Premierului – mai ales dacă acesta consideră că nu implementez suficient de bine Programul de Guvernare – sau (3) prin decizia mea – când voi crede că educația, cercetarea și/sau țara sunt în siguranță. Cred că riscul este redus în prezent: (1) țara este stabilă, (2) sistemul de educație-cercetare a trecut de perioada fizcal-bugetară, fără ca oamenii să-și piardă pozițiile sau veniturile și este pregătit pentru continuarea reformelor și dezvoltare și, așa cum am mai spus, (3) reformele majore derivate din Raportul QX sunt (a) adoptate, (b) în curs de adoptare și/sau (c) chestionate public (fără a fi ignorate).

Nu am avut ocazia unui ministeriu în timpuri normale. Dar este adevărat că, dacă ar fi fost timpuri normale, nu sunt sigur că aș fi acceptat această poziție. Am navigat “nava” educației și cercetării prin furtuna politică (primul mandat) și fiscală (al doilea mandat), fiind permanent expus riscului de a ne scufunda politic sau financiar. Am întărit-o în această încercare (prin reformele inițiate) și am arătat cum ar trebui consolidată și pe ce direcții să continue navigarea (prin Raportul QX). Acum, după ce-am trecut furtuna, funcționăm cu paradigme mai moderne și suntem pregătiți pentru modernizare pe scară largă, inclusiv pentru resurse financiare ce pot fi acum introduse în sistem prin mecanisme sănătoase.

Așa cum am mai afirmat în diverse contexte, anul 2025 este probabil cel mai greu și periculos an pentru țară după Revoluția din 1989 (de aceea l-am numit „anul Hidrei”). Dacă în prima jumătate a anului 2025, ne-am confruntat cu o criză politică majoră (legată de alegerile prezidențiale – deci la nivelul celei mai înalte poziții din stat), în condiții de austeritate economică, din a doua jumătate a anului 2025, am intrat direct într-o criză fiscal-bugetară, cu risc de blocaj al țării. Au mai fost ani dificili pentru țară – atât economic, cât și politic –, dar în 2025 crizele politice și economice interne s-au combinat puternic, pe fondul unui război la granița țării, al atacurilor hibride asupra țării și al crizelor internaționale menite să schimbe arhitectura ordinii mondiale. Am trecut într-un singur an prin șapte moțiuni de cenzură și una simplă (pe educație), ceea ce atestă indubitabil caracterul special și periculos al acestui an. Într-un astfel de mediu, rolul Ministerului Educației și Cercetării este esențial pentru a avea o societate rezilientă bazată pe cunoaștere! Într-adevăr, după cum am mai spus, eu cred că Ministerul Educației și Cercetării este cel mai important minister al unei țări, deoarece aici se generează cunoașterea prin cercetare-dezvoltare-inovare (CDI) și se diseminează apoi prin educație, astfel încât poate să fie utilizată de toți ceilalți, pentru a avea o societate bazată pe cunoaștere, cu impact pozitiv asupra bunăstării și calității vieții noastre. În plus, este antidotul vremurilor noastre la atacul pseudocunoașterii asupra civilizației și democrației. Prin urmare, integrarea cercetării și educației este esențială, pentru a ne dezvolta ca o societate bazată pe cunoaștere, cu impact pozitiv asupra bunăstării personale: (1) fără cercetare, devenim o colonie științifică/tehnologică!; (2) fără educație, devenim o civilizație eșuată sub obscurantism! Și virusul potențial mortal al societății bazate pe cunoaștere este analfabetismul funcțional, pe care, în calitate de ministru, l-am identificat ca inamic principal și l-am confruntat direct (măsuri pentru reducerea lui) și indirect (măsuri pentru creșterea actului educațional), inclusiv prin includerea lui ca risc de securitate națională în Strategia Națională de Apărare a Țării!



Sursa articol