Plantele, deși nu au un sistem nervos, manifestă forme de sensibilitate: se îndreaptă spre soare pentru a aduna lumina sau se agățând de un gard pentru a urca în sus. Această capacitate de a răspunde la mediul înconjurător atrage tot mai mult interes din partea specialiștilor, conform unei publicații moderne de specialitate.

„Sensibilitatea plantelor nu înseamnă că acestea au emoții sau sentimente ca oamenii. Ci faptul că primesc informații din mediul înconjurător în mod precis, continuu și dinamic, iar aceste informații le determină să reacționeze, fie vizibil, fie în mod subtil pentru noi”, explică pentru agenția de știri un biolog specializat în biologia celulară și coautoare a unei cărți despre sensibilitatea plantelor, publicată recent.

Ideea a fost avansată încă din secolul al XIX-lea de către naturalistul Charles Darwin și medicul Claude Bernard, dar descoperirile moderne din biologie confirmă tot mai clar această noțiune.

Plantele pot captura mesaje din ambient, atingându-se fără contact direct, comunicând subteran prin rădăcini sau vibrează în ritm cu zgomotele din jur, ceea ce indică o gamă variată de răspunsuri senzoriale.

Pentru a înțelege aceste fenomene, trebuie să analizăm senzorii aflați pe membranele care înconjoară celulele plantei. În aceste zone, plantele recepționează informații din mediul înconjurător și le convertesc în semnale electrice.

Un exemplu concret este Drosera tokaiensis, o plantă carnivoră cu flori violete: când detectează prezența unei omide flămânde, ea transmite semnale electrice prin organism.

Biologul explică că aceste semnale „nu sunt exact aceleași cu cele din sistemul nervos al animalelor, dar sunt foarte asemănătoare”. În același timp, hormonii specifici plantelor, numiți fitohormoni, transportă și ei informații prin întregul corp vegetal.

Aceste semnale electrice și hormonale declanșează reacții biochimice în plantă, care influențează creșterea și metabolismul acesteia.



Sursa articol