Conform Descopera: Toleranța la suferință: cum gestionăm momentele dificile fără a ne pierde echilibrul
Pierderile, dezamăgirile sau perioadele cu emoții copleșitoare sunt inevitabile în viața fiecăruia. Psihologii subliniază însă că nu intensitatea acestor experiențe ne afectează cel mai mult, ci modul în care reacționăm la ele. Capacitatea de a rămâne prezent și de a evita acțiunile impulsive poartă numele de toleranță la suferință, o abilitate crucială pentru bunăstarea emoțională.
A avea toleranță la suferință nu înseamnă a suprima durerea sau a evita emoțiile neplăcute. Înseamnă, mai degrabă, a putea traversa un moment dificil fără a acționa impulsiv, evitând astfel decizii pe care le-am putea regreta ulterior. Experții în sănătate mintală definesc acest concept ca fiind capacitatea de a face față emoțiilor inconfortabile fără a fugi de ele sau a recurge la comportamente care oferă doar o alinare temporară. Persoanele cu o toleranță scăzută la suferință tind să evite disconfortul cu orice preț, reacționând impulsiv sau încercând să-și amorțească sentimentele, problemele persistând pe termen lung.
Strategii practice pentru gestionarea disconfortului emoțional
În fața unei emoții intense, primul pas recomandat de specialiști este să acordăm câteva secunde înainte de a reacționa. O pauză scurtă, însoțită de câteva respirații lente, poate preveni preluarea completă a controlului de către emoție. Ulterior, putem direcționa atenția către o activitate simplă, precum a bea un pahar cu apă, a face o scurtă plimbare, a asculta muzică sau a privi pe fereastră. Această strategie nu reprezintă o formă de evitare, ci o metodă de a reduce intensitatea emoției înainte de a lua o decizie.
Este recomandat să nu încercăm să alungăm imediat emoția. Mai degrabă, putem să o observăm și să-i permitem să existe pentru câteva momente, fără o reacție imediată. Identificarea emoției, prin simplul act de a-i da un nume – de exemplu, „sunt furios”, „sunt speriat”, „sunt dezamăgit” – poate contribui la reducerea intensității sale, conform psihologilor. În situațiile în care simțim că reacționăm din impuls, este util să facem o scurtă pauză. Chiar și zece minute pot fi suficiente pentru ca furia sau teama să se diminueze, permițând o judecată mai limpede a situației.
Dezvoltarea toleranței la suferință: o abilitate ce se învață
Toleranța la suferință nu este o trăsătură înnăscută, ci o abilitate care se dezvoltă prin exercițiu constant. Pe măsură ce exersăm aceste strategii, observăm că ne enervăm mai rar, luăm decizii mai bune și ne revenim mai rapid după momentele dificile. Emoțiile nu dispar, dar nu mai dictează fiecare reacție. Nu putem elimina complet suferința din viață, însă putem învăța să o traversăm fără a ne pierde echilibrul.
Studiile indică o legătură între toleranța scăzută la suferință și o incidență mai mare a anxietății, depresiei, impulsivității și a anumitor comportamente de dependență. Pe de altă parte, o toleranță sporită la disconfort este asociată cu o mai bună capacitate de adaptare și un nivel crescut al stării de bine. În cadrul terapiei dialectic-comportamentale (DBT), toleranța la suferință este considerată o competență esențială pentru gestionarea crizelor.
Un exemplu concret al aplicării acestor principii ar fi primirea unei critici la locul de muncă. Un prim impuls ar putea fi răspunsul imediat sau plecarea furioasă din încăpere. Alternativ, putem face o pauză, respira adânc și observa reacțiile corpului. Apoi, putem ieși câteva minute din birou, a bea un pahar cu apă, revenind când emoția nu mai este la fel de intensă. Abia după acest interval putem alege dacă răspundem, cerem explicații sau amânăm discuția. Situația nu se modifică, dar reacția devine mult mai echilibrată.
Sursa: Descopera
