Conform Descopera: Muzica country, adesea asociată cu imaginea iconică a banjo-ului și cu peisajele rurale americane, ascunde o istorie mult mai complexă și surprinzătoare, marcată de influențe intercontinentale și de figuri uitate ale scenei muzicale. Deși banjo-ul este considerat un simbol al culturii americane, originile sale se regăsesc în tradițiile muzicale din Africa de Vest, ajungând în America prin intermediul sclavilor. Instrumente precum akonting-ul, folosit de secole de poporul Jola din regiunea Senegambia, au stat la baza dezvoltării banjo-ului în Caraibe, iar de acolo a pătruns în coloniile americane, devenind inițial un instrument al comunităților afro-americane. Abia în anii 1840, prin spectacolele de tip minstrel, banjo-ul a fost preluat și popularizat în cultura albă, context în care originea sa africană a început să fie estompată.
Primii pași ai muzicii country: personaje uitate și succese timpurii
Istoria timpurie a muzicii country este presărată cu povești ale unor artiști remarcabili ale căror contribuții au fost mult timp trecute cu vederea. DeFord Bailey, un muzician afro-american, a fost unul dintre primii artiști importanți ai emisiunii radio Grand Ole Opry, devenind primul star afro-american al genului. Bailey, a cărui statură mică era consecința poliomielitei, a cântat la armonică și a fost prezent pe scena în seara în care emisiunea și-a primit numele, Grand Ole Opry, în 1927. În ciuda succesului său, Bailey a trebuit să navigheze prin legile segregării rasiale din Sud, cunoscute sub numele de Jim Crow, confruntându-se cu dificultăți în găsirea cazării în timpul turneelor. Concedierea sa de la Opry în 1941, în contextul disputelor dintre ASCAP și radiouri, ridică încă semne de întrebare legate de rolul discriminării rasiale.
O altă figură esențială, ale cărei contribuții au fost mult timp umbrite, este Lesley Riddle. Chitarist afro-american, Riddle a jucat un rol crucial în repertoriul The Carter Family, considerați de mulți prima familie a muzicii country. Cu o memorie muzicală excepțională, Riddle a memorat melodii descoperite în călătoriile cu A. P. Carter, redând apoi melodiile pentru acesta, în timp ce Carter nota versurile. Riddle a fost, de asemenea, cel care i-a transmis lui Maybelle Carter tehnica de chitară devenită faimoasă drept „Carter picking”. Din cauza segregării, Riddle nu a înregistrat alături de familie, iar în 1930 a cedat drepturile asupra unui cântec în schimbul unei proteze pentru picior.
Succesul comercial al muzicii country a început să prindă contur încă din anii ’20. Vernon Dalhart, un cântăreț format pentru operă, a înregistrat în 1924 două piese, „The Wreck of the Old 97” și „The Prisoner’s Song”, pentru compania Victor. Acest disc a devenit primul disc country care a depășit pragul de un milion de exemplare vândute, demonstrând potențialul pieței pentru ceea ce era denumit pe atunci „hillbilly music”. Succesul lui Dalhart a deschis calea pentru alți artiști și a ajutat casele de discuri să înțeleagă amploarea interesului național pentru acest gen muzical.
Repertorii redescoperite și hituri considerate ratate
Repertoriul muzicii country este bogat în piese care au devenit clasice, dar care au avut un parcurs neașteptat spre consacrare. Cântecul „Crazy”, compus de un tânăr și aproape necunoscut Willie Nelson în 1961, a fost inițial respins de casa de discuri a interpretului demo, Billy Walker, din cauza lipsei de potențial comercial perceput. Piesa a ajuns însă la producătorul Owen Bradley, care a propus-o lui Patsy Cline. În ciuda faptului că Cline se recupera după un accident auto grav, înregistrarea din august 1961 a fost un succes răsunător, ajungând pe locul doi în topul country și pe locul nouă în topul pop. „Crazy” a devenit unul dintre cele mai cunoscute cântece din repertoriul lui Patsy Cline și a propulsat cariera compozitorului Willie Nelson.
Hank Williams, o altă legendă a muzicii country, a avut parte de un sfârșit dificil al carierei sale. A fost concediat de la Grand Ole Opry în 1952, dependența sa de alcool și absenteismul contribuind la îndepărtarea sa de la scenă. Termenul „bluegrass” provine, de asemenea, de la numele trupei lui Bill Monroe, Blue Grass Boys, o referință la porecla statului Kentucky.
Vernon Dalhart, pionierul primului mare hit country, a avut o carieră prolifică, înregistrând sute de piese sub diverse pseudonime pentru mai multe case de discuri.
Sursa: Descopera
